Eram pe punctul de a-l felicita pe Călin Bibarţ pentru campania „alt fel” pe care şi-a început-o înainte de alegerile din 27 septembrie. Deşi îl prindeau din urmă nişte ieşiri publice de pe vremea supuşeniei faţă de Naşul mafiei arădene, când ocupa orice post îi era oferit în administraţia locală, Bibarţ părea să aibă umor. Iar un om posedat de umor nu mai are loc pentru altfel de posedări. Teoretic. Căci, practic, candidatul liberal la funcţia de primar al Aradului s-a lăsat dus de nas de nişte sfătuitori de imagine care i-au şifonat şi intenţiile bune, nu doar apariţiile care s-ar fi dorit convingătoare pentru alegători.

Nu intru în amănunte, fiindcă orice părere costă, iar a mea nu contează, ca valoare, în faţa sumelor vehiculate în această campanie electorală, ori a celor achitate deja în avans.

Însă, n-am putut rămâne indiferent la cea mai recentă apariţie filmată a lui Călin Bibarţ, pe reţelele de socializare. Cea în care îşi învaţă alegătorii să tragă cu praştia. Da, cu praştia!

Sigur că ştim chiar din textele biblice de eficienţa unei praştii, ca armă. Candidatul Bibarţ a trecut, totuşi, la alt nivel. De instrucţie pentru folosirea de „muniţie” performantă. Pentru că piatra lui David nu mai îndeplineşte standardele moderne, iar Goliat ar râde în hohote de vechimea „gloanţelor”.

Să urmărim filmul cu atenţie. Merită!

Într-un cadru plin de moloz, rămăşiţe de la demolări, ţigle sparte, cărămizi aruncate, mormane de bucăţi sparte de beton, primarul în funcţie al Aradului ne arată o praştie. Cu mânerul modern, din lemn stratificat. Guma e bună, zice primarul Bibarţ, precum şi pielea praştiei. Că nu e ca şi când era el copil şi făcea pielea praştiei din limba pantofilor.

Deci, un primar interimar, aspirant la funcţia „plină” cu de toate, care promite proiecte ample de construcţie pentru Arad se filmează în pline resturi de la demolări! Deja, convingător, nu?

E drept că şi Ion Creangă şi-a construit o reputaţie pe seama amintirilor din copilărie, dar parcă el avea har de povestitor. Primarul Bibarţ are harul unui instructor de tragere. Pentru că el le explică alegătorilor diferenţa dintre eficienţa muniţiei folosite la trasul cu praştia. Le zice că bilele de rulment sunt cea mai scumpă muniţie. Başca mai e şi efortul de a sparge rulmenţii. Însă, cică, merită, fiind cea mai eficientă muniţie.

Înainte de bilele de rulment, în ierarhia muniţiilor făcută de primarul Bibarţ, ar fi piuliţele. Zice că datorită găurii, piuliţele au o altă traiectorie în zbor. Şi lovesc mult mai bine decât piatra.

Ei, şi candidatul cu praştia ne face şi o demonstraţie. Cu o bucată de ţiglă. Pe care o aşează la vreo 20 de metri distanţă, firesc, pe o movilă de moloz. Ca orice copil modern se bucură când nimereşte ţinta cu un „yes”, ce irumpe şi din ochii bulbucaţi de reuşita juvenilă.

Acuma, io nu mai trag cu praştia demult. Fiindcă aşa mi-a zis poetul, iar eu plâng ca prostul de fiecare dată când îmi amintesc versurile. Dar am întrebat pe la sursele noastre pe la poliţie. Şi, cică, praştia, cu muniţie de bile de rulment şi piuliţe metalice ar intra la arme albe. E suficientă o distanţă mai mică de 10 metri iar această muniţie poate deveni letală pentru om, ori pentru orice animal, dacă muniţia trasă de primar ar atinge un ochi, ori altă zonă sensibilă. Ori, aceeaşi muniţie poate schilodi pe veci o ţintă umană. La fel ne-au zis şi alte surse din cadrul jandarmeriei, că prin alte ţări praştia chiar este considerată armă albă.

Primarul ne zice că nu trage cu praştia nici măcar în ciori. Da’, de ce „nici măcar”? Adică, de ce trebuia făcută precizarea asta, după ce prezentarea muniţiei metalice explica foarte clar eficienţa ei.

Când eram mic mi se spunea că dacă mă joc cu focul o să fac pipi în pat. Şi nu e frumos. Oare primarului Bibarţ nu i-a zis nimeni că trasul cu bile de rulment e periculos? Iar să ţii o prelegere despre eficienţa unei arme albe e chiar o prostie?

Chiar, ca primar o să ne împartă praştii pentru demonstraţiile din faţa Primăriei? Să spargem geamurile cu pietre sau cu piuliţe şi cu bile de rulment? Sau să tragem după adversari politici? Sau după jandarmi? Că ciorile sunt în spatele Primăriei, în cel mai vandalizat parc din Arad.

Kronicarul de campanie