Cred în oameni, în prieteni, în meseriași… zic meseriași că s-a uzat cuvântul profesionist. Cred în dragoste, în comunicare, în trăire a celuilalt. Dar mai ales în dragoste. Și în povești de dragoste, chiar dacă știu că sunt doar povești. Și în Dumnezeu. În primul rând în Dumnezeu cred. Nu, nu sunt mereu bun, nu sunt mereu corect, nu sunt mereu cum trebuie. Îmi pare rău însă de cele mai multe ori că nu sunt.
Nu urăsc oameni sub nici o motivație. Deci nici politic. Nu cred ca liberalii sunt cu ceva mai răi decât useriștii, nici aceștia decât psdisti. Nici altfel. Cred în oameni în general, și în oameni anume pentru anumite lucrări. Iubesc Aradul de mor, îl iubesc cu sentiment, povestindu-i poveștile și dragostile. Am fost plecat 10 ani. Mi l-au ciuruit în timpul ăsta. L-au micit, l-au urâțit, l-au făcut cenușiu, l-au îmbătrânit. I-au ciuntit sufletul cu minciuni spunându-i că e frumos și în putere. I-au spus că-i plac manelele și i-au pus manele. L-au ținut pe mici și beri și l-au făcut să se simtă băiat de băiat în parcări de supermarketuri.
De asta îi consider vinovați pe liberali la Arad. Nu pe unii anume. Mulți îmi sunt prieteni. Le cunosc familiile, țin la ei ca la ai mei. Dar au fost acolo când orașul meu se cocârja înspre neînsemnătate. Nu trebuie să plătească. Trebuie doar să se dea la o parte pentru o vreme și să se întoarcă atunci când vor pierde uzura puterii și vor știi iarăși să spună urâtului, urât și măruntului, mărunt și să nu mai accepte minciuna doar de dragul mincinosului. Fiindcă liberalii din Arad știu și ei că Aradului nu îi e bine.
Cred că un oraș zboară atât de sus cât de mare este anvergură aripilor sale și cât de departe poate privi cel care „îl zboară”.
Nu cred in anvergura unui om care după o viață trăită la oraș vorbeste ca în satul din care a plecat în copilărie. Nu vreau ca Aradul să fie o mare Târnovă. Mi-a fost deajuns că a fost 16 ani un mare Brad. Prea mult ca timp, prea puțin ca viziune. Posibil că Bibarț Călin e un om bun. Bun și mic. Prea puțin pentru Arad! Și-apoi el vine după 4 ani la Primărie din care ultimul pe poziția de șef deplin. A scufundat vaporul și acum povestește cum are să navigheze pe Mările Marilor Realizării. Mic și demagog.
Despre Adrian Wiener știu relativ puțin. Intelectual autentic, din perspectiva asta, pe placul meu. Plecând de la ideea că e doctor, zice că va face Aradul bine, dar Aradul nu e bolnav, a fost doar lăsat mic. În Adrian Wiener nu cred, tocmai pentru că 5 ani a fost dintre cei care au lăsat Aradul mic. Era directorul Spitalului Județean de ce n-a făcut atunci Aradul bine? Poate că pe atunci nu știa cum să facă asta. Îmi amintesc imaginea aceea cu el inaugurând Secția UPU a Spitalului. La doar două săptămâni într-o noapte cu ploaie, cadrele medicale evacuau secția cu tot cu bolnavi pentru a nu pieri sub ape. (Exagerez artistic. Capăt apucături de politician). Era în 2016.Dar câtă asemănare între imaginea asta și cea de acum niște zile când Stadionul UTA trăia o poveste identică după inaugurare și după o ploaie! Prea îmi seamănă și prin asta administrativ Wiener cu Bibarț!
De câte ori vrea să ne arate cât este de prost vreun administrator din Arad, Dumnezeu ne dă câte o ploaie: se inundă atunci Spitalul, stadionul, pasajul.
Adrian Wiener a avut ocazia să facă Aradul bine. L-a făcut rău atunci.
„Fifor nu-i din Arad” . Culmea- i că nu e de nicăieri. Nici din Turnu-Severin, nici din Craiova, nici din București. Are omul ăsta ceva că oriunde e, nu e de acolo. E, or fi ai lui din Arad, dar el… Haideți să vă spun, trecând peste faptul că familia lui este una de arădeni născuți, pentru mine, mai mult decât Fifor și eu, arădean este și africanul ăla care joacă pentru UTA deși nu și-a rupt șlapii prin Vlaicu când era mic.
Asta înseamnă să fii aradean: să joci pentru Arad. Nu să joci pentru conturile tale, nu pentru partid, nu pentru ce e mai bine politic.
Eu vă spun însă că am lucrat la Guvern cu el. Nu-mi spuneți: ” aha, ți-a fost șef!”. Nu mi-a fost. Nici nu l-aș fi lăsat, nici nu cred că a prea vrut. Nu mi s-a ținut nici Notaroș de șef, care-i meseriaș, nici Teszari care-i miliardar. Sunt un partener bun, nu cred că aș face carieră de subaltern. La Guvern și la Interne venea mereu înainte de 7,00 și pleca mereu după 23,00. Nu l-am auzit țipând, nu l-am văzut mergând la masă, nu a fost treabă pe care să o lase neterminată. L-am văzut luând o problemă minoră și lovind-o cu urechea de stele. De aceea cred în el. Și-atât!
La Craiova cât era director, a făcut din Muzeul Olteniei o bijuterie. La București, ca ministru al Apărării a făcut în așa fel încât și acum este cel mai apreciat ministru de către militari. A avut și cea mai bună reprezentare internațională. Fiind un bun vorbitor de engleză a fost probabil singurul ministru al apărării prieten al unui secretar aal apărării american. Prieten! Nu știu dacă realizează cineva ce înseamnă asta?
Ce a făcut Fifor pentru Arad? Asta întreabă cei care acum 16 ani au luat un Arad mare și acum ni-l redau mic. Ce a făcut Fifor pentru Arad? Dar a fost vreodată Aradul al lui Fifor? Îndrăzniți să i-l dați? Să lăsați astfel orașul ăsta să zboare mai mult decât știu ceilalți că poate zbura?
Haideți să fim înțeleși: nu e Fifor cel mai bun om din lume. Nici din Arad, măcar. Nici eu chiar nu sunt. Dar în acest moment Fifor este cel mai bun pentru Arad. Ajunge asta pentru a îl susține?
(Emilian Pintea, „născut și crescut în Arad” mai mult ca alți care se cred născuți și crescuți în Arad mai mult ca alți alții, m-a iubit orașul ăsta, l-am scris și l-am povestit, l-am vândut când nu am mai avut bani, l-am răscumpărat apoi cu o poezie iubindu-i oamenii, l-am părăsit dar nu l-am lăsat să nu mă iubească, mă întorc la el direct în Consiliu, este cea mai neînsemnată și cea mai onorantă funcție pe care am avut-o vreodată.)
Emilian PINTEA
