Nu știu cum sunt alții, dar eu sufăr pentru țara mea. Mă doare că nu punem piatră pe piatră, că nu clădim nimic durabil. Ca și voi sau ca mulți dintre voi, m-am întrebat „de ce”?
Sintetizând gândurile adunate, păstrând esența, m-aș opri la două cauze.
1) Cam toate posturile care țin de numiri, ba chiar și cele obținute în urma unor așa-zise concursuri, sunt ocupate de incompetenți. Până când țara asta nu va avea omul potrivit la locul potrivit, specialistul în locul „unuia de-al nostru” sau „de-al meu”, obedient și incapabil, vom fi tot coada Europei.
2) Justiția nu e OARBĂ. Avem nevoie de o DICTATURĂ a Justiției, în cel mai curat sens al noțiunii, nu de una „selectivă”, nici de una de „casă”. Nu de alta, dar corupția, după incompetență, este cancerul care macină sănătatea materială și morală a țării.
Visez că într-o zi ne vom trezi, că vom avea o altă țară, cea pe care ne-o dorim fiecare.
Tristan MIHUŢA
