Fraților, sunt în mare dilemă, și nu de azi, de ieri. Înainte de 1989 se muncea în draci. Ceaușescu inventase săptămâna de 8 zile – da, pentru cine nu știe, pentru cei care au uitat, „duminică” era tot a opta zi. De ce? Ca să meargă mărfurile la export! Nu mai spun că se lucra, mai peste tot, în trei schimburi. Mormanul acela de fier vechi, cum l-a numit Petre Roman, INDUSTRIA, producea. Din Arad, bunăoară, plecau mărfuri pe toate continentele. Vagoane, din Egipt, Mozambic până în Brazilia, din Venezuela până în Thailanda sau India. De la UTA se aproviziona tot Orientul Mijlociu și nu numai. Nu mai vorbesc de mobilă – de la CPL cumpăra tot Occidentul. Așa cum erau ele, ceasurile de la Victoria se vindeau și în SUA. Cu 3 dolari, dar se vindeau. Și pot continua, cu păpușile, cu tricotajele, cu strungurile și cu multe altele. Așadar, să fie clar: NU TRĂIAM DOAR DE PE PIEȚELE CAER-ului! Ce nu pricep eu? Cum mama dracului am pierdut piețele a doua zi după „REVOLUȚIE”? Cum de a doua zi mărfurile noastre, produse de „mormanul de fier vechi”, nu mai aveau căutare? Acuma, nu că nu m-ar duce mintea, dar vă provoc pe cei care aveți bunul obicei de a gândi!
Tristan MIHUȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here