Evaluarea periodică a managementului.. .o invenție aparent folositoare pentru o instituție publică, ar fi trebuit să măsoare, să compare, să cântărească obiectiv, având în vedere exclusiv interesele instituției și ale comuniății pe care aceasta o deservește.

În realitate, procesul de evaluare a devenit o carcasă goală, uneori toxică, un fel de ping – pong, prin care managerii își fac cadouri unul altuia, pe rând, note astronomice, rupte de realitate și oferind evaluatului, în ciuda tuturor evidențelor, posibilitatea de a continua dezastrul.

Criteriile de evaluare, stabilite la prima inspirație superficială, se trag, se împing, se deformează, până devin ”după chipul și asemănarea” evaluatului. Matrița se adaptează cu barosul până ajunge să se circumscrie șarjei turnate haotic pe jos.

Acum, fiind vorba despre ”măsurarea” activității managerului pe ultimii trei ani, poate că procesul de cosmetizare va fi un pic mai greu. S-au adunat prea multe…

Nu se poate explica totul cu pandemia, deși fenomenul ar putea fi un reflector, care să scoată în evidență neputința și nepriceperea.

Să nu ai nicio viziune, nicio soluție, nicio strategie timp de câteva luni, să nu încerci să vezi ce fac alte instituții surori, să nu te consulți, să respingi orice propunere, să aștepti doar porunci aberante, să nu vrei să transformi incertitudinea în certitudine… Și asta în aceeași perioadă de  timp, când alte filarmonici și-au creat propriile platforme online, studiouri video din resurse proprii, produc, înregistrează, transmit concerte live – cu sau fără vânzare de bilete-, pentru că se bucură de șansa unor manageri de secol XXI și a unor  administrații și comunităti întregi care le vin în sprijin. Sunt în permanentă conexiune cu publicul prin propria lor identitate virtuală, prin pagini de FB, canale de YouTube, caută, găsesc soluții. Domnule manager, ai făcut ceva asemănător? Nu? Filarmonica, nu numai că a fost prinsă complet nepregătită, dar demonstrează aceeași neputință după câteva luni de criza. Dacă nu poți nimic, măcar încerci să imiți. Dacă nici asta nu poți (nu vrei)… cum ar trebui să fii notat pentru așa ceva?

În al doilea rând, ce ai primit și ce ai lăsat? După cum apare în toate înscrisurile ai moștenit o instituție emblematică a Aradului, cu tradiție, cu performanțe, cu prezențe de succes pe scenele lumii. Cu două  ansambluri artistice robuste -orchestra simfonică și corul academic – (deși încercări de descalificare au mai fost), cu programe serioase, educative, cu conținut… dirijori și soliști de mare valoare…

 

 

 

 

 

 

 

Și unde s-a ajuns? Filarmonica, din emblemă a unui oraș a devenit o umbra a ceea ce a fost… I-ai  pierdut  titulatura ”De Stat”, i-ai pierdut statutul de instituție de interes național, devenind un soi de cămin cultural (probabil la sugestii venite ”de mai sus”, dar susținute cu obediență). Programe veștede, repetate până la plictis, dirijori și soliști (invitați) incolori,… cu a treia formație artistică, inexistentă în organigramă, care nu funcționează instituțional ci doar la bunul plac… prin modificare unilaterală (forțată) a unor fișe de post… Și, ATENȚIE! toate acestea cu mult înainte de flagelul pandemiei.

Cu bună intenție am lăsat la urmă, însă nu pot  fi omise aspecte ca abuzul, șicanarea (constatarea instanțelor), plata unor despăgubiri și cheltuieli de judecată, inexistența unor acte de bază pentru funcționare… Omise, pentru că și comisiile de evaluare succesive le-au omis… dar nu cu bună intenție!

Credem că nici nu e nevoie de mai multe… Ar trebui să ajungă cele referitoare la incompetență!

1 COMENTARIU

  1. De 16 ani directorii institutiilor publice sunt pusi cu mana . Mai intai PDL-ul, mai apoi PNL-ul au sufocat toate institutiile cu clientela lor incompetenta. Astazi nici nu se mai obosesc sa simuleze concursuri. Propria lor fatarnicie a ajuns sa ii oboseasca si pe ei. Pentru noi e dezastru. Mai penibil este ca tot ei striga ca a venit vremea meritocratiei. Curat murdar!

Comments are closed.