Continuarea politizării administrației publice e dovada că nu avem partide politice, ci o clasă politică ticăloșită în integralitatea ei!

Apropo de schimbarea politică a șefului de la „Ape Mureș”. Am văzut, știu și am asistat la multe mizerii! Dar așa ceva, să înlocuiești un profesionist, cu un terchea-berchea, fără nicio profesie, parașutat de nicăieri profesional și moral, doar pentru că e membru de partid, cu funcție, mi se pare prea mult, în orice circumstanțe. Nici comuniștii nu procedau așa mizerabil. Doar fanarioții, istambulizați, aveau un astfel de stil! În primii ani de după revoluție, politica de cadre avea ca numitor comun racolarea de specialiști consacrați, care erau numiți în funcții (dacă funcțiile nu erau ocupate) sau racolarea celor aflați în funcții, consacrați, performanți profesional. Asta, cu unele excepții, a fost politica de cadre în primii ani ai FSN, FDSN, PDSR, PD. Pe atunci încă mai exista respect față de valoare și față de de profesioniști.

A urmat PSD-ul lui Năstase, care a declanșat mizeria, dând startul la politizare generala, pe criterii de cumetrii, nepotism sau corupție (mită, trafic de influență), anulând aproape toate criteriile profesionale și morale pentru ocuparea unei funcții publice, substituindu-le cu cele de tip mafiot, precum apartenența la gruparea politică aflată la putere.

A venit Convenția Democrată, cu cei 10.000 de „specialiști” declarați, care, deși a fost obligată de UE să implementeze Legea 188/1999 (Statutul funcționarului public, care asigura independența funcționarului în fața politicului și interdicția apartenenței politice), n-a făcut altceva decât să perfecționeze metoda lui Năstase de politizare a administrației publice, inventând tot felul de metode perverse, prin care au ocolit și eludat Legea 188/1999, pentru a numi în funcții publice, pe criterii politice, nu profesionale și morale.

După Convenție și o nouă repriză PSD, tip Năstase, în care metodele de politizare a

administrației publice au ajuns la saturație și apogeu, a venit PDL. PDL care, prin celebra ordonanță ce modifica Statutul funcționarilor publici și dădea dreptul funcționarului public de a face politică (pentru că, astfel, se putea justifica racolarea și promovarea politică a funcționarilor), a politizat toate funcțiile publice de conducere și le-a trecut în portofoliul partidului aflat la putere. Așa au crezut, cei din PDL, că pot schimba funcționarii pesediști cu cei pedeliști. Numai că, Curtea Constituțională de atunci, puțin mai neutră politic, a dat cu tifla puterii și a declarat neconstituțională politizarea funcțiilor publice de conducere.

Când au revenit PSD, cu Dragnea și PNL, la guvernare, preluând ceea ce PDL n-au reușit, au încercat aceeași stratagema ca și PDL: modificarea, prin ordonanță, a Statutul funcționarului public, prin care se încerca, din nou, politizarea funcțiile publice. De aceasta dată, nu numai cele de conducere, ci toate funcțiile publice se voiau dependente de factorul politic (șeful instituției, numit politic, decide cine vine și cine pleacă, chiar dacă Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțional amestecul politicului în administrație, adică, mai pe limba neinițiaților, e cam mafiot. Și, încă o dată, Curtea Constituțională, în baza precedentului cu PDL, s-a opus, declarând și această ordonanță, neconstituțională.

Politicienii, pentru că trăiesc într-o mentalitate bizantino-fanariotă, n-au renunțat însă, cum n-au renunțat la subordonarea justiției. Ținând morțiș să subordoneze politic întregul corp al funcționarilor publici, ca și justiția, PSD-ul lui Dragnea, beneficiind de majoritate parlamentară – cu largul consens al multora din opoziție, care cochetaseră cu ideea transformării corpului funcționarilor și publici în apendice politic și de o Curte Constituțională subordonată politic – care s-a autofaultat de această dată, declarând ca fiind constituțional ce declarase neconstituțional în cazurile anterioare – a reușit, după douăzeci de ani de încercări repetate, să abroge Statutul funcționarului public și să-l substituie cu un act normativ pe placul politicienilor: Codul administrativ. Un act normativ care, în sfârșit, permite politicului să transforme întregul corp al funcționarilor publici, în moșie politică și să numească pe cine vor, când vor și în orice condiții, în funcții publice, eliminând orice restricție profesională și morală.

Aici s-a ajuns azi după treizeci de ani de democrație: să fie eliminată independența față de politic a tuturor funcționarilor publici și politicul să aibă toate instrumentele coercitive, la dispoziție, pentru eliminarea funcționarilor publici incomozi puterii (sau crimei organizată protejată de putere). S-a opus cineva, real, acestei mizerii? A atacat cineva, la Curtea Constituțională, prevederile legii (Codului administrativ), care anulau independența funcționarilor publici față de politic? S-a opus opoziția, doar formal, fără să conteste esența, adică eliminarea independenței funcționarului public în fața politicului și a stabilității în funcția publică. Cum să asiguri un serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățeanului, când îl subordoneze politicului? E o absurditate! Și ce fac PNL, PMP și USR acum? Se luptă pentru redarea independenței funcționarului public și a eliminării vulnerabilității acestuia în fața politicului? Da, de unde! Ce fac, e demagogie pură! Fac gălăgie și atât! Nu contestă la Curtea Constituțională, mizeria PSD, numită Cod administrativ (prin care a fost vulnerabilizata total, funcția publică), în baza deciziilor Curții Constituționale, pronunțate anterior. O fac doar formal, pe considerente stupide și profită de Codul administrativ, pentru a face exact ce a făcut PSD: continuarea politizării totală a administrației publice, exact în același mod ordinar și mafiot, ca și PSD, prin nepotizarea, beizaderizarea și prin exploatarea corupției (mită, trafic de influență) a sistemului funcțiilor publice. Așa înțeleg politicienii să asigure un corp al funcționarilor publici stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial? Prin nepotizare, beizaderizare, saltelizare, trafic de influență, cu analfabeți funcționali, adică prin politizare? Așa a înțeles opoziția depedeserizarea administrației? Nu prin denunțarea nocivității imixtiunii politicului în administrație, ci prin penelizare, userizare sau pemeperizare? Adică, preluând mizeria pesedistă – a distrugerii corpului funcționarilor publici prin nepotizare, beizaderizare, plantarea membrilor de partid, amantelelor, șoferilor, secretarelor – respectiv a, angajărilor fără criterii profesionale sau concursuri reale și exploatând-o la maxim? Păi, cum să-și revină educația și cum să stimulezi educația, când există un asemenea „aspirator” de incompetență profesională, precum corpul funcționarilor publici, manageriat politic?

Continuând așa, niciodată nu ni se va ridica MCV; nu vom scăpa de condiționarea acordării fondurilor de respectarea statului de drept și de permanentizarea așteptării în anticamera Schengen. E o boală gravă a sistemului democrației, păstrarea acestei metehne a imixtiunii politicului în administrația publică și o dovadă clară a neputinței clasei politice de a se reseta și de a se scutura de metodele comuniste de a exercita puterea.