Nu am scris înainte de alegeri. Nu am avut naivitatea să cred că pot deveni agent electoral (cum au făcut unii prieteni, pe aici). Se pare însă că atât politicienii constituiți în partide, cât și silitorii lor susținători de conjunctură nu au înțeles nici acum , la bătrânețe, psihologia unui popor (în cazul nostru, vezi lucrarea lui Constantin Rădulescu Motru, „Psihologia poporului român”).
Românii sunt un popor emoțional. Poți veni cu fel de fel de argumente, partidele pot veni cu oferte-program excepționale (ceea ce se întâmplă foarte rar sau deloc) nimeni nu le ia în seamă, nimeni nu le frunzărește. Românul știe cu luni înainte cu cine va vota. Vede ce trăiește, simte, urmărește cum îi este satisfăcut ori ba interesul său etc., este mulțumit sau nu este, este indiferent ori, dimpotrivă, furios. Poporul nu este o academie a savanților, a somităților, este un corp viu cu reacțiile sale emoționale.
De ce a câștigat PSD? Fiindcă este partidul care a majorat salariile profesorilor, ale medicilor, a crescut alocațiile pentru copii, a majorat constant pensiile etc. Și le-ar fi majorat și în 2020, cu 49 la sută. Or, conștiința trece prin stomac, ca și dragostea.
În al doilea rând, guvernarea PNL, modul de gestionare a problemelor țării, mai cu seamă a pandemiei, a iritat marea parte a populației. La fel cum a iritat insistența cinică a președintelui Iohannis pe „ciuma roșie”, Pe-Se-De.
Surpriza AUR? De ani bun teritoriul politic al celor care proclamă patriotismul, identitatea națională și religioasă (ortodoxismul) este viran. Or, într-o vreme în care identitatea națională este asaltată din toate părțile, într-o epocă în care se vrea să ne pierdem identitatea de neam, sunt destui români (chiar și mulți tineri) care reacționează emoțional la această agresiune.
Să condamnăm emoționalul acesta ca dat al Fiindului românesc? Nu m-aș încumeta să răspund. Același „emoțional” i-au făcut președinți ai republicii pe Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și Werner Iohannis.
Multe decenii, poate secole, vor trece până când rațiunea va prima în fața emoționalului. Mai mult, nu știu dacă se va întâmpla, undeva, cândva, nu doar la noi, ci a scară planetară.
P.S. Mulțimea a simpatizat cu victima (PSD), nicidecum cu călăul (Iohannis)!
Tristan MIHUȚA
