Teatrul Vechi, un simbol al Aradului de interes major în ceea ce privește identitatea culturală a municipiului nostru, ține capul de afiș al agendei publice în aceste zile.
„Actorii” implicați fac tot ce le stă în putință să dea totul pe „scena” acestuia, dar mai puțin în beneficiul comunității, din păcate, și mai mult în cel al intereselor politice sau de altă natură. Cu excepția societății civile, desigur, singura care a înțeles, cu adevărat, însemnătatea obiectivului.
Rezumând situația de fapt (și de drept), municipalitatea se află în punctul de a-și exercita dreptul de preempțiune la achiziționarea imobilului. În timp ce consilierii USR-PLUS și cei ai PSD au convocat o ședință de Consiliu Local Municipal în care să se exprime în favoarea exercitării acestui drept, colegii lor din forul legislativ local (reprezentanți ai PNL, UDMR și PMP) o ignoră. Adică, nu participă la aceasta, astfel încât ședința să nu se poată desfășura din lipsă de cvorum. Dacă în ceea ce-i privește pe liberali nu se mai obosește nimeni să le judece comportamentul (unul care nu e prima dată anti-Arad!), UDMR și PMP, prin neparticipare, nu dovedesc decât obediență față de PNL și faptul că pun interesele politice deasupra celor ale comunității. Lucru peste care, prin alăturare, cei de la USR-PLUS și PSD par să fi trecut. Că și pentru ei totul e un joc politic, de imagine, e clar: Chiar și cu participarea UDMR și a PMP la ședința de CLM tot nu ar putea fi adoptat proiectul de exercitare a preempțiunii, pentru că este nevoie de două treimi din rândul consilierilor pentru a „trece”, deci e nevoie de voturi și de la liberali. Iar liberalii clar nu participă! (Dacă între timp se schimbă lucrurile și primesc altă sarcină de partid, mea culpa, înseamnă că am scris degeaba – sau nu!)
În mijlocul acestor jocuri politice și de imagine, apare primarul Călin Bibarț și explică, într-o conferință de presă, de ce nu are rost să fie votat proiectul cu preempțiunea: Municipalitatea nu are bugetul aprobat, deci ar fi în imposibilitatea de a achiziționa imobilul în termen legal și, în consecință, proprietarul tot l-ar vinde, în final, altcuiva. Dar, nu e totul pierdut! Călin Bibarț se urcă pe un cal alb și, alături de scriitorul Gheorghe Schwartz, reprezentantul mai multor organizații ale societății civile, anunță faptul că Municipalitatea îl va expropria pe deținătorul imobilului – oricare va fi el la momentul respectiv (moment despre care, totuși, nu știm când va fi sau dacă va mai fi!). Cu alte cuvinte, ne-am ales cu o promisiune din partea primarului. Una care, neîndeplinită, ar putea echivala, eventual, cu o demisie în alb. Ca și calul primarului.
Acestea fiind spuse, cel puțin decamdată se lasă cortina peste Teatrul Vechi…