În 2007, au avut loc două evenimente semnificative în istoria Aradului (și a țării, desigur): intrarea României în Uniunea Europeană – Aradul având cele mai multe puncte de frontieră: 4 – și apariția ziarului Flacăra Roșie! Deci, 14 ani de trudă jurnalistică. Mai mult sau mai puțin trudă, lăsăm la aprecierea fiecăruia. Și dintre noi, și dintre Dumneavoastră, stimați tovarăși comuniști!

Între timp, unii s-au cam săturat de UE, dar de Flacăra Roșie, nu!

Ce a însemnat pentru mine Flacăra Roșie? Posibilitatea de a scrie liber și incomod, într-un gen jurnalistic care mi-a plăcut întotdeauna: pamfletul.

Țin minte două faze, care caracterizează exact stilul de lucru de la Flacăra. Într-o zi, Romi, capo di tutti cai al ziarului,  trebuia să meargă la pescuit. A făcut tăt, mai puțin „bunul de tipar”. Și Romi a plecat. Noi, am jucat prima pagină astfel încât am scris despre patron. Și la apariția ziarului a băgat și el faza lungă. N-a rămas nimic de rău, dar toți, cei de bine, ne-au urat de bine.

A doua fază a fost mult mai spumantă. Îi spun patronului „hai să-l pițigăm de fund pe șeful de atunci al Poliției”! Eram într-o Comisie (la nivel județean) cu mine și îmi permiteam. La care patronul, nu dau nume, zice, caustic, îl ciupim dacă vrei, dar este vărul meu.

Alt exemplu, care cred eu că este cel mai frumos, extraordinar, mirobolant… data viitoare. De data asta vi le-am dezvăluit doar pe cele de mai sus. Anul viitor, în 2022, la 15 ani de la apariția ziarului Flacăra roșie vom veni cu amănunte picante din bucătăria internă a ziarului!

Tifi GĂDINARU


1 COMENTARIU

Comments are closed.