Am nimerit, ca orbul Brăila, în niște grupuri de tipul „amenajări interioare”, din care n-am mai ieșit, fiindcă acolo, dacă vrei să faci ceva pe-acasă și pui întrebarea, afli în cinci minute ce și cum în materie de mai orice, de la cum să dăm un lipici jos de pe o ușă din PVC și până la „uite, în bucătăria aia doar faldurile perdelei mai trebuie arajate, chit că perdelele nu prea au ce să caute într-o bucătărie cu ștaif”. Și cum vă zic, în grupurile astea e vânzoleală ca-n piața de mașini duminica, mai ales acum, când lumea începe să posteze brazi împodobiți după brazi împodobiți după brazi împodobiți, de-o să-mi vină acru până la Crăciun de-atâta beteală și împodobeală. Ce mă năucește însă cu totul, e că tot într-a doua postare văd o hidoșenie fără egal; unii, din lipsă de bani, spațiu sau mai știu eu ce alte lipsuri, își construiesc șemineuri din carton, le vopsesc ei frumos acolo cu alb continental de la Dedeman, le pun prin casă la loc vizibil, cu niscaiva ciorapi de-ăia roșii cu care ne-au învățat americanii agățați de ele și cling, cling, cling, totu-i gata pentru pogorârea moșului pe horn. Pardon, am zis horn? Nu-i bine. Că dacă șemineul e manufactură de carton vopsit sau polistiren, iar blocurile (și nici chiar unele case) n-au hornuri, de când cu gazele astea introduse peste tot, pe unde să-și dea drumul Moșul la vale? Exact. Pe niciunde. Intră și sună la doorbell, ca tot omul nemiraculos de Crăciun. Vă mărturisește prietena voastră însă că am crezut că doar ficățeii de pui în ceapă călită îmi provoacă greață pe lumea asta. Ei bine, nu. Șemineurile astea fake îmi provoacă ce mi-ar putea provoca doar ficățeii de pui în ceapă călită uitați la soare, iar eu obligată să-i ingurgitez cu o pușcă la cap. De ce să-ți faci, măi, kitsch din carton cu ștrimfi agățați? Păi, dacă n-ai șemineu, că… n-ai, că n-ai avut unde, n-ai avut de ce sau n-ai avut chef de unul când ai construit casa, de ce să-ți faci, măi, unul, cu mâna ta, din carton sau amporă, să mimezi o chestie absolut grotescă? OK, recunosc, e mișto prin filme să vezi un șemineu adevărat, într-un loc de basm, cu blană de nush care pe jos, ninsoare la geam și carevasăzică Mr. Big să-ți aducă o cană cu ceva călduț la botic; serios acum, dacă imaginea aia idilică a pornit mania șemineurilor ăstora handmade, vă zic ce-aș simți dacă m-aș uita la unul ca ăsta, încercând să mimez unul din ăla: sărăkie aș simți! Și m-ar umple nu Christmas spirit, ci plânsul cu sughițuri. But… this is just me.
P.S. Luați de vă împodobiți retina cu niște de-astea, că poate voi simțiți altfel decât mine, care, clar, simț enorm și văz (chiar) monstruos!
Eugenia CRAINIC (fb)