David Miculescu, probabil singurul jucător al UTA-ei la care se simte valoarea, a ”înflorit” acum la început de iarnă. Dar pe frigul acesta nu putea rezista, ca orice floare, decât dacă e protejată. Din păcate, mult lăudata (și pe drept) apărare a roș-albilor nu a mai fost la înălțimea evoluțiilor din alte meciuri. Asta s-a văzut și la haosul din ultimele secunde ale primei reprize, când apărătorii arădeni, inclusiv Iacob, nu au reușit să împiedice, zic eu, momentul cheie al cestui meci, egalarea.
Poate dacă se intra cu 0-1 la vestiare, altfel decurgeau lucrurile. Dar, analizând mai atent, a mai fost un ”moment cheie” anterior, în minutul 23, când lui Dangubic i ”s-a tras preșul” de sub picioare, căzând în genunchi fără a mai avea posibilitatea să facă 0-2.
UTA a jucat bine și în repriza a doua, dar au jucat la fel și cei de la Voluntari. Cei ce vor marca vor fi jucătorii gazdă, asta ca să întărească clișeul ”ocaziile se răzbună”.
Concluzia generală: UTA are nevoie urgentă, dar foarte urgentă de atacanți, de jucători care să marcheze. David nu va mai prinde multă patină la Bătrâna Doamnă. Și e și normal. Dangubic e prea mic pentru un război atât de mare. Roger e cam singurul mijlocaș ofensiv, atâta timp cât Ubbink evoluează mai aproape de Batha și Passaglia.
Fotbalul este eficient când se marchează goluri. Punctele liniștitoare sunt asigurate de victorii. Sunt bune și remizele, dar o înfrângere îți anulează trei remize.
Gyuszi Balint, oricât de înjurat, direct sau în gânduri, nu poate scoate mai mult de la echipa arădeană dacă nu are în lot atacanți sau… un atacant de valoare. Probabil se va merge, tot mai des pe mâna (picioarele) lui Mercioiu sau Isac, dar pentru asta trebuie timp, riscuri și liniște în zestrea de puncte a echipei. Din acest punct de vedere… nori negri se abat asupra clubului.
Sărbători fericite!
Ioan HAMZA
