Mizeria morală ce ne distruge ca popor!

Exact cum anticipam! Nici nu s-au instalat bine, în funcții, directorii din DGRFP și Administrații județene, că a și venit schimbarea! A contat dacă au performat sau nu? Aiurea! Cine dorește ca ANAF să funcționeze eficient în România? Clasa politică? Interlopii? Evazioniștii? Crima organizata? Se pare că nici cetățeanul de rând, pervertit de atâta coruptie și îndobitocire generală, nu mai înțelege rolul ANAF și de ce e nevoie ca instituția să performeze. Adevarul? Ca și în perioada când comuniștii făceau legea, nu competența contează ci abilitatea în „linsul clanțelor” ușilor și, mai ales, în contractele de obediență totală, în slujba celor ce fraudează bugetul public. Ai o „proptă” politică, solidă, gen un leader de partid , care are în spate crima organizata și lumea interlopa? Ai dat lovitura! Ai toate șansele să parvii și să ajungi în orice funcție dorești, chiar dacă ești analfabet funcțional și cu studii făcute on-line, la facultăți pe care nu le știi nici numele și nici profilul. Ce contează că ești prost, frustrat și nu știi cum funcționează instituția și ce rol are? Mizezi pe faptul că încă există specialiști, în ANAF, care vor munci, ei, să-ți cosmetizeze imaginea de profesionist, nu? Întrebarea, e, azi: mai sunt profesioniști, capabili,  dispuși să se prostitueze pentru imaginea șefilor? Că, în ultimii ani, cu atâția frustrați și analfabeți funcționali promovați politic, cine se mai oferă, voluntar, să fie sluga proștilor, sa se compromită total, în afară de oportuniști, adică cei de aceeași teapă cu cei avansați politic? Efectul? Plătim toți prostia și incompetența.

Pe de altă parte, economia privată, spoliată pentru a întreține armate de trântori, începe să mârâie și, chiar dacă nu se vede, s-a ajuns la limita imploziei în toate instituțiile publice. Este atâta prostie, imoralitate și incompetență, ascunsă sub umbrela politică, încât e o mirare că instituțiile mai funcționează și nu sucombă. Realizați unde s-a ajuns cu politizarea și nepotizarea? S-a pierdut, complet, rolul fundamental al existenței instituțiilor publice. Din mecanisme care asigură funcționarea statului de drept și accesului cetățeanului la banii publici, instituțiile publice au devenit „case de vacanță” ale clientelei politice, unde „sejururile” sunt suportate de către cei ce creează plusvaloare. Iar criteriile pe care se face promovarea spun totul despre cum funcționează administrația publică. Nu contează studiile, experiența, valoarea profesională și morală, competența, rezultatele, ci doar „propta” politică. La asta se rezumă tot și, deși este în afara legii, traficul de influență cu funcții publice a devenit aproape oficial. Un mecanism care naște monștri ai incompetenței, cu efecte pe măsură: ne condamnă la închistare de tip feudalo-fanariot, fără nici o șansă de a ne apropia de lumea civilizată. Pentru că promovarea prostiei nu poate fi lipsită de consecințe. Iar acestea se văd în modul în care ne-am pierdut resursele energetice, industria, agricultura, utilitățile, adică mijloacele de supraviețuire, în fața corporatismului monopolist, care a speculat prostia din fruntea administrației publice.

Nu credeți? Uitați-vă cum arată Codul fiscal în ceea ce privește impozitarea veniturilor corporațiilor cu sediul în paradisuri fiscale și cum au monopolizat ramuri întregi ale economiei, făcând populația captivă și înțelegeți ce rol au proștii în funcții publice, respectiv care este efectul politizarii tuturor funcțiilor publice.

Am asistat la multe schimbări de miniștri de finanțelor, de secretari de stat și de șefi de agenții. Chiar dacă devenise o marotă, se justificau prin lipsa performanței și management defectuos și, măcar aparent, erau numiți profesioniști, cu oarecare pedigree în domeniu. Dar, ca acum, la astfel de schimbări, fără nici o justificare logică, pe față, prin trafic de influență vizibil, doar că este al PSD sau PNL, partide care au făcut troc cu funcțiile publice, pentru a-și capătul clientela, încă n-am asistat. Performanța și competența nu mai contează, ci doar obținerea funcției. Pe vremuri, pe când PSD-ul era condus de șmecheri intelectuali, gen Năstase, Mitrea, Cozmanca, Severin, Ursu, Geoană, Dan Ioan Popescu, Stanciu, Andronescu, Georgescu, Theodorescu, cu pedigree, parcă  mai conta și performanța. Mecanismul promovării nu se rezuma numai la trafic de influență, indiferent de consecințele nefaste ale acestui gen de promovare, ci însemna recrutarea în partid a celor care aveau valoare incontestabilă și performasera profesional. Salvau, măcar, aparențele! Azi, când politica este cotropita de pseudo intelectuali, majoritatea făcând parte din clanuri interlope sau din grupări de crimă organizată, nimic nu mai contează. Nici debandada din instituții si nici falimentul acestora. Și ce dacă peste câteva luni sau un an totul va fi ca după ce-au trecut tătarii sau mongolii? Cui îi pasă? Ei, intre timp, punând proștii să administreze si să dirijeze activitatea, și-au atins scopul: au furat cât au putut și au obținut accesul, fără restricție, la banul public. Cum justiție, să-i tragă la răspundere, nu mai există – că au avut grijă s-o facă instrument -,  iar presa este ingenuncheata prin mită, se pare că doar legea junglei e singura care contează, nu? Iar legea junglei o face interlopul politic, cu mentalitate fanariotă, situat deasupra legii, pionul, de regulă, al crimei organizate!