Și îi va fi greu Bătrânei Doamne să-și plătească facturile. Datoria s-a mărit semnificativ după acest ultim eșec și totodată primul din anul acesta.
Inexplicabil.
Gaz Metan Mediaș prezenta până ieri toate premisele unei echipe învinsă dinainte. Descompletare a lotului, haos în organizarea clubului, situația în clasament, tot ce ne făcea pe noi, arădenii, să pronosticăm niște rezultate cu zero în dreptul medieșenilor și de la două goluri în sus pentru ”alb-roșia ” noastră. Această impresie s-a amplificat și pe perioada primei reprize, când acțiunile inițiate de Roger (un jucător care a demonstrat că CFR Cluj nu se înșeală când alege) creau multe ocazii la poarta excelentului Vîlceanu.
Oportunități ce puteau schimba tabela de marcaj de vreo 4-5 ori. ” Puteau” doar, dar , din păcate nu au făcut-o.
Pe gerul de aseară, repriza a doua ne-a înghețat nu numai trupul ci și sufletele. Nouă spectatorilor.
Jucătorii au fost în situația unor pești aflați sub calota de gheață a iazului unde-și duc viața. Singura salvarea de supraviețuire venind de la peluza Galeriei (și trebuie să scriu cu litere mari ”Galerie”), membrii acesteia reușind, din când în când, să topească porțiuni din gheața ce-i acoperea pe elevii lui Balint. Oxigenul trimis nu a fost îndestulător.
În tribune, persoane de peste 60 de ani (printre care și eu, domunul Tusz Francisc , domnul Zeno Moldovan) sau persoane sosite din Oravița, Oradea, Hunedoara, Deva… doar să-și vadă idolii la prima victorie după perioade lungi de campionat.
Nu au venit pentru a avea ce critica. O puteau face și stând acasă în fața televizorului. Au venit pentru că UTA este în sufletul lor, chiar dacă gerul le-a înțepenit picioarele la finalul partidei sau rezultatul , vorbele din gură.
Finalul meciului, când jucătorii și-au târât picioarele spre peluza Galeriei a fost fantastic.
Mama Galerie i-a iertat, cum orice mamă își iartă copilul, indiferent de dezamăgirea pe care i-o face. La izbucnirea versurilor ” De la Dunăre la Sena ” lacrimile bătrânilor (utiști de când e lumea) s-au transformat în mici țurțuri de gheață .
A fost semnul Mamei Galerie, că și-a iertat copii, dar… ridurile i s-au accentuat pe obajii ei bătrâni.
Ioan HAMZA
