La prima conferință de presă în care a fost prezentat noul antrenor al UTA-ei, Ionuț Badea, acesta a fost întrebat :
– Veți schimba ceva în meciul cu Sepsi, față de predecesorul dumneavoastră Gyuszi Balint?
Răspunsul a fost:
– În puținele ore pe care le voi avea la dispoziție până la meci, e greu să schimb ceva radical. Dar sper să se declanșeze declicul care să-i elibereze pe jucători de trac, de teama de nu greși, de inhibiția psihică la care sunt supuși datorită nerealizărilor din ultimele 10 partide.
Și a avut premoniție bună. UTA a jucat multe etape cu trăgaciul puștii pe care o avea la dispoziție, blocat. Adică, adversarilor le era teamă oarecum de UTA pentru că aceasta avea o pușcă în mână (cu clicul tras) realizând însă cu trecerea timpului că în asemenea postură nu prea prezintă pericol. A trebuit această schimbare pentru ca cineva să le deschidă ochii și mintea, explicându-le că e nevoie doar de un declic pentru ca trăgaciul să funcționeze. Și a funcționat.
Revenind la meciul de sâmbătă, mie, lui Ioan Hamza, un boșorog, după decesul lui Ovidiu Păcurar, cel mai boșorog jurnalist arădean rămas în viață, mintea mi-a luat-o un pic razna înaintea meciului. Adică am plecat la stadion cu vreo două ore și jumătate mai devreme decât ora de începere a meciului.
Intru în stadion (datorită unui agent de pază) mirat că ușa de acces pentru presă era blocată, mă așez la locul meu și-l privesc pe Francisc Neuman așezat pe locul lui în tribuna a II-a. Numai noi doi în tot stadionul.
Neavând cu cine vorbi, îi strig:
– Vă salut domnule Fery!
– De ce Fery? Mă întreabă el mirat.
– Păi, Frantzi nu vă pot spune pentru că Hermannstadt a retrogradat, iar azi avem meci cu Sepsi, iar dumneavoastră vorbiți și maghiara și germana.
– Ioa…, noa bine. Care-i baiu? mă întreabă baronul.
– Un bai ar fi că Sepsi nu au unguri decât portarul și nu le zice nimeni nimic, iar UTA noastră nu are decât un arădean, pe Miculescu și toată lumea-i cu gura pe ăștialalți” Francisc Neumani ”de-acum, îi răspund eu.
– Atâta bai să fie. Acum e la modă. Ei au jucători mai închiși la culoare… și noi l-am avut pe Chivu și pe N’Jock. Acum îi avem pe Roger și Erico (noa, nu chiar așa bruneți) dar îl avem și pe Otele. Sper să-l folosească Ionuț Badea. Apropo, (îmi transmite ultimile mesaje, Ferry bacsi) chiar îmi place numele noului antrenor.
L-am lăsat să moțăie pe marele Baron, iar eu am început să socializez cu oamenii normali care au venit la stadion când a trebuit, nu ca mine, la cântatul cocoșului.
Când am primit foile cu componența echipelor, s-a declanșat primul declic. A reapărut trio-ul preferat (și nu numai al meu) în apărarea UTA-ei: Iacob, Erico și Benga. Și ca să demonstreze că declicul e funcționabil, Erico l-a ” luat în primire” de la început pe ” tancul” Luckassen spunându-i din priviri” azi , aici, eu sunt șeful”.
Roger a ținut să demonstreze, și a reușit, celor care erau ferm convinși că brazilianul nu va mai” pune osul” până pleacă la CFR Cluj, că aceștia se-nșeală. Sâmbătă, brazilienii au fost cruciali.
A fost doar acea fază, ca să fie decorul mai interesant, când Roger” l-a-nghesuit ” pe Erico, în min.44, cu o pasă din care se putea isca un nou conflict braziliano- arădean.
Noroc cu Luckassen, care și-a închipuit ” fantoma” Erico lângă el și era să-și rupă glezna în iarba terenului.
Miculescu dă de înțeles că se simte mai bine pe post de vârf, anticipează fazele periculoase și are mai multă luciditate în rezolvarea lor.
Dangubic rămâne deocamdată furnica harnică și deranjantă pentru adversari, pe zonele unde aleargă, iar Ubbink a fost (părerea mea) ” apăsat” prea tare de noua funcție primită de căpitan.
În rest, Batha rămâne ”gladiatorul” echipei, cu mari riscuri să joace în ritmul ”un meci da, două nu”, iar Otele va fi jucătorul impus, atât de galerie, cât și de ceilalți arădeni, să joace meci de meci.
Felicitări Ionuț Badea pentru cel mai important jucător titular folosit ieri în meciul cu Sepsi, DECLICUL!
Ioan HAMZA