Am mai multe cărți de la Humanitas, din colecția „Cartea de pe noptieră”, drept care ieri, când mi s-a suit mâța pe noptieră, mi-am zis că le-aș scrie să vadă și de-o colecție „Mâța de pe noptieră”, pentru că… de ce nu?
Oricum, vă asigur că se citește strașnic cu mâța pe noptieră, eu mai am un pic și termin cartea lui Octavian Herţa, Imersiv, câștigată cu mare trudă la un concurs organizat de autor însuși la el pe pagină, adică trebuia, cum să vă zic, să răspundă lumea la întrebarea „De ce mă citiți?”, că va câștiga o carte. Cum eu numai chestii din astea câștig, că ăia de la Loto 6 din 49 nu mi-ar da neam un telefon să-mi zică ceva despre vreun câștig, am participat, na, iute și degrabă, răspunzând ceva absolut genial, doar că am uitat ce, în fine, de reținut totuși că la jocurile cu câștiguri sunt de profesie doar PARICIPANT, dar ce să vezi, de data asta am și luat potul, gen am câștigat cartea scrisă de om. O citesc cu plăcere, e faină, pare biografie, dar nu e, pare amintiri din copilărie, dar nu e, pare sensibiă, dar e doar pe alocuri, pare chiar dură uneori, dar culmea că e o duritate sensibilă, pare tristă câteodată, dar nu e, e… cum să vă spun… așa cum trebuie să fie o carte scrisă din inimă caldă, cu povești pe care parcă le vezi înaintea ochilor, însă asta ține de talent, nu doar de… Oricum, ce v-aș zice eu e s-o cumpărați, dacă vă plac românii (autorii – nota mea), că tipul scrie bine, e mare povestitor, își aduce aminte de chestii, ce mai!, place. Mai am câteva pagini, dar cum vine Velăntainzu’ și încă n-ați luat nimic care să semene a cadou, luați cartea asta și scrieți o dedicație gen „Pentru frumoasa mea cea inteligentă” sau „Pentru frumosul meu cel deștept”, că n-am întâlnit încă omu’ pe care să-l supere că-l faci inteligent sau deștept, chiar dacă doar pare. Și uneori, mai răruț, așa, chiar e. Dixit!
Eugenia CRAINIC
