Pe parcursul transmisiei de la Ploiești a meciului Chindia Târgoviște- UTA, crainicul partidei a repetat, de vreo două – trei ori, ”UTA este la cârma jocului”. Și pe bună dreptate. A observat bine. Dar cârma nu se afla în mâini (picioare) bune. Cu toate că aveau cârma la dispoziție, jucătorii ”Bătrânei Doamne” navigau în haos, nu-și găseau porturile(porțile) de acostare. Ba își loveau vasul de insule pustii, ba de aglomerări de stânci, ba apărea (apăra) unul Căbuz care spunea răspicat ” Pe-aici nu se trece”.
Doar portul (spațiul acela cu ațe) mult visat, nu se arăta. Adevărul e că Badea, căpitanul de vas, avea angajați, acolo în față, la proră, doar mateloți lipsiți de experiență. Cardoso titularizat, deocamdată, și pus să patruleze pe tribordul navei, Otele pus să spele babordul din stânga punții, supravegheați de șeful echipajului, Ubbink. Doar supravegheați, nu și ajutați.
Mus-ul Miculescu, numit special pentru a zări cât mai repede porturile (porțile) pentru acostare s-a pierdut, încet, încet, în ceață. Ceilalți marinari, ruși, albanezi, croați, brazilieni, lituanieni, cei de la cazane, degeaba trăgeau din greu, degeaba încărcau cu combustibil sursele de energie ale navei, vasul lui Ionuț Badea rătăcea în haosul oceanului. Ba, mai mult, spre finalul dezorientării generale, a apărut și Poliția de Coastă, ” bârsană” cu sirena ei producătoare de fiori și i-a amendat pe mateloții arădeni cu trei puncte….
Așa, ca să se trezească mateloții lui Badea din aiureală și să nu mai navigheze altădată cu un GPS stricat.
Ioan HAMZA