Morala îndoielnică nu ne face competitivi!

Se întreabă străinii, în special cei din vestul civilizat, de ce nu evoluăm economic și spiritual după treizeci de ani de când am scăpat de comunismul stupid, ce promova impostura! Explicația e pe cât de simplă, pe atât de logică. Comunismul – și sutele de ani de dominație otomană și rusă – ne-au virusat, pe noi, poporul român, cu trei chestii mizerabile, fundamentale: hoția, corupția și lenea. Aceste trei uriașe defecte ne blochează evoluția și ne țin prizonieri într-o mocirlă imorală din care nu putem evada. O să-mi spuneți că exagerez și că nu suntem toți la fel, adică virusați de hoție, lene și corupție. Oare? Ia analizați și aprofundați nițel, privindu-vă dintr-o zonă neutră, ca și cum ați fi, fiecare, ceilalți. Ce ne-au predat și transmis părinții noștri, din punct de vedere moral? Descurcăreala! Adică, că e logic, normal și firesc să trăiești de unde muncești, nu?

N-a faliment întreprinderea ori instituția, dacă ți-ai dus acasă niște cuie, șuruburi, ai luat niște carne, pâine sau alte produse, ți-ai făcut un cuțit sau un dispozitiv, ai luat niște piese de schimb, consumabile ori alte „nimicuri” de care ai avut nevoie, de unde ai muncit. Deși, în fapt, totul era furt, pentru că se încadra în anumite limite „acceptabile” (adică permisibile), furtul a devenit o practică generală, necondamnabilă. Practic a devenit o rutină practicată pe scară largă și nu mai deranja pe nimeni. Erai considerat, precum „băieții deștepți” de azi, „băiat descurcăreț”!

După revoluție, virusați de aceeași mentalitate, s-a trecut de la furat un cui la furat o fabrică, de la furat un litru de benzină, la furat rafinăria, fără vreo mustrare de conștiință, aceasta fiind „fezandată” și atrofiată de practicile din timpul comunismului. Corupția? Cine n-a apelat, în timpul comunismului, la metoda: „cunoști pe cineva?”, pentru a-și rezolva problemele cotidiene (adică a-și face rost de ce-i lipsea)? Or, când traficul de influență, a devenit o „banalitate”, de ce ne mirăm că nepotismul și rezolvatul problemelor „pe sub pult” a devenit un sport național?

Toți apelăm la prieteni, cunoștințe, „atenții”, pentru a ne rezolva problemele curente, pentru a aranja un examen la o universitate, pentru copii și, dacă se poate, de ce nu și un post pe la Primărie, ori o instituție publică, așa, ca să fie aranjată odrasla și să nu muncească, că doar o iubim, nu? Și iubirea justifică orice mizerie morală, pentru cei mai mulți! Ce dacă odrasla e retardată sau leneșă (nu vrea să învețe) și nu știe nimic, adică e analfabet funcțional și a ocupat locul altuia? Las’ că merge treaba oricum, că sunt alții care muncesc pentru ea! Și nu considerăm aceasta că fiind corupție, ci descurcăreală. Că, de, când o facem noi, e necesitate si-i găsim circumstanțe atenuante, precum că suntem „băieți deștepți”. Doar când alții o fac, e corupție, nu? Lenea? Are rost să mai vorbim când avem peste 1,3 milioane de bugetari (mereu în vacanță), mulți dintre ei profesioniști și doctori în „tăiatul frunzelor la câini” (nepoți, beizadele, clientela politică, amante etc.), care falimentează bugetul public și amanetează viitorul tuturor contra vieții lor îmbelșugate? Credeți că părinții și ei s-au zbătut, și se zbat să ajungă în sistemul bugetar ca să muncească sau pentru că sunt valori? Nu fiți naivi! Asta înseamnă să fie orientați și „băieți deștepți”: să fie întreținuți de cei ce muncesc și nu oricum, ci avand un nivel de trai peste cei ce muncesc! Uitați-vă pe site-urile de socializare cât sunt de mândri de cine sunt și ce-și permit, material, din banii publici! Ce contează că sunt atât de proști că nu realizează penibilul situației? Deci, în concluzie, când „a fura” e o moștenire de familie, ce face parte din „educație”; când traficul de influență și mită sunt practici curente, justificate prin „necesitate” stringentă și „descurcăreală” tip „băieți deștepți” (cu care, în loc să ne fie jenă, ne mândrim) și când avem peste un milion de bugetari ce nu numai că „taie frunze la câini”, ci mai și asigură protecție și sprijin pentru cei ce fură din avuția publică, cum naiba să evoluăm material și spiritual? Și cum naiba să jucăm în liga civilizată, când ne mândrim cu un astfel de cariotip moral? Pentru că dacă, din punct de vedere moral, suntem repetenți, pentru că tolerăm hoția, corupția și lenea, nu vi se pare că suntem stupizi și absurzi când cerșim să stăm la masa celor civilizați, cu astfel de pedigree, fără să ne fie jenă? Pentru că, indiferent cum am justifica și am ascunde realitatea, condiția de bază a civilizației și a evoluției spirituale este educația morală. Or, educația morală nu se poate face cu cei ce admit ca fiind tolerabile hoția, corupția și lenea și nici cu cei care substituie inteligența cu viclenia, pe principiul că e orientat.

Capitalismul adevărat a performat stimulând inteligența, nu descurcăreala prin viclenie. Stimularea inteligenței, nu substituirea ei, e secretul reușitei. Acesta este și a fost miracolul ce a generat societățile evoluate material și spiritual, precum cele din SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Coreea de Sud, Franța, Italia, Belgia, Olanda, Elveția și, mai ales, etalonul ce-l reprezintă țările din nordul Europei. Societățile în care nu există garduri la proprietate, nu se încuie ușile, nu se leagă cu lanțuri bicicletele, nu se dă mită pentru a obține ceea ce de drept îți este atribuit, nu se cumpără examene, nu se trafichează funcțiile publice și, mai ales, nu se falimentează bugetele locale și publice pentru a se asigura protecție socială (adică posibilitatea de a te sustrage de la muncă) contra voturi politice, sunt societăți care au evoluat material și spiritual, chiar dacă, geografic, n-au beneficiat de condițiile naturale și rezervele naturale de care beneficiază România. Diferența a făcut-o faptul că au stârpit hoția, au eliminat corupția, au muncit stimulând inteligența și n-au încurajat lenea.

Acesta este miracolul performanței spre care doar tindem și la care, se pare, nu vom ajunge niciodată, pentru că nu vrem să renunțăm la hoție, corupție și lene.