Cu vreo două-trei ceasuri în urmă, făcând ochii mari la cea mai de kkt știre de azi, cum că femeile vor ieși la pensie la 65 de ani, ca bărbații (că doar ce, e egalitate, noi naștem, ei răcesc, noi suferim cezariene, ei se ciupesc cu unghiera, noi gătim zilnic, facem lecții cu ăi mici, dăm cu mopul, spălăm blide, ei ne întreabă ce dreak am făcut toată ziua etc. etc.), deci, văzând că vom ieși la pensie ca și când am avea mușchi și 45 la picior, am exclamat:
– Vaaai… Oooo… Vaaai… Horror!!!
Sofia, auzind aceeași știre, mă fixează cu ochii ăia ai ei uriași și negri și mă întreabă:
– Mami, dar de ce e rău să iasă femeile la pensie la 65 de ani? Până acum cum ieșeau?
– Draga mea, îi răspund, ieșeau la 63, dar…
Al meu, din bucătărie, neștiind neapărat cum am ajuns să vorbesc cu fiică-mea despre pensionarea femeilor, îi explică de-acolo (fără să vină în living):
– Dragă, speranța de viață a crescut; ăsta e motivul pentru care femeile ies la pensie ca bărbații…
– Tati, îl întrerupe a mea brusc, ce NU înțelegi? SPERANȚA a crescut, e destul de clar. SPERANȚA. Că de murit, se moare înainte de pensionare…
Pfoaaai, ce copilă am crescut! Pupă mama feminista!
Eugenia CRAINIC
