Înainte de 1989, stăteam adesea de vorbă cu fel de fel de oameni. Cu oameni care aveau studii: ingineri din industrie și din agricultură, medici, juriști. Toți (cei care erau onești și aveau CURAJ) criticau stare din societate, dirijismul exclusiv, unidimensional al secretarului general al PCR, singurul gânditor, unicul atotștiutor al țării. Și fiecare dintre ei, dintre specialiști, avea soluții pentru o corectă și binefăcătoare schimbare a lucrurilor.
Ei bine, a venit Revoluția (pentru mine Revoluție a fost, pentru că o revoluție presupune transformări structurale – și asta s-a întâmplat). Specialiștii au fost primele victime ale schimbărilor. În agricultură, în fabrici, peste tot au fost etichetați de „mase” drept comuniști și au fost înlocuiți, huiduiți, marginalizați. Am asistat la a doua mare decapitare a elitelor, după cea făptuită de comuniști în 1947 și în anii care au urmat. România a rămas încă o dată fără CAP, fără tezaurul minților luminate. Și acum, iată-ne!
Tristan MIHUȚA
