A devenit un circ cronic: când ajunge „cuțitul la os” și e pericol de revoltă, Guvernul asmute ANPC pe furnizorii de energie!

Serios? Și ce face ANPC la furnizorii de energie, în afară de o plimbare pe banii contribuabililor și pentru cosmetizarea imaginii? De când ANPC are competență să verifice legalitatea tarifelor? Conform legii, ANPC se ocupă de calitatea bunurilor și a serviciilor livrate către populație, nu de tarife (mai ales că e o piață liberă, guvernată de principiul cerere-ofertă). Vă dau un exemplu că, ANPC, prin „descinderea” la furnizorii de energie, doar risipește, aiurea, banii publici, pentru că nu are nici o competență: în primăvara m-am portat, din cauza tarifelor de monopol practicate (sub protecția Guvernului și a ministrului energiei, în special), respectiv a regularizărilor și para regularizărilor, de la „ENEL Energie” la „Hidroelectrica”. Drept răzbunare, după portare, am primit o factură (de așa zisă regularizare) de la „ENEL Energie” SA, cu 720 kWh în plus față de consumul real, transmis în termen legal. Justificarea? Index citit de operatorul de distribuție, „ENEL Distribuție”. Cum justificarea era un fals ordinar, probata cu indexul contorului, după ce am sesizat „ENEL Energie” (care, bineînțeles și-a menținut aberația), am solicitat ANRE și ANPC să analizeze problema, fiind un caz clasic de înșelăciune în convenție, conform art. 244 Cod penal (n-a citit nimeni contorul, le-am transmis fotografii cu index-ul contorului și tot n-au rectificat factura, susținând, în continuare, o minciună, că operatorul a citit contorul). Ce-a făcut ANPC? Conform legii, pentru că nu au atribuții privind tarifele practicate și-au declinat competența, transmițând petiția mea la ANRE. Ce-a făcut ANRE? Ca o instituție de sclavi, a căror existență depinde de „ENEL Energie” SA, s-au rugat de „ENEL” să rezolve problema. Nicio verificare și nicio măsură, când era vorba de un caz evident de înșelăciune. Puși în situația de a fi acționați în instanță, contra unor probe incontestabile, ENEL Energie” SA, după aproape două luni de „corespondență” și amenințări cu cercetarea penală, au anulat factura. Deci nu că le-ar fi pasat de controlul ANPC sau ANRE, ci știind că vor pierde în justiție și vor fi obligați să suporte cheltuielile de judecată.

Așa că repet întrebarea: ce caută ANPC la furnizorii de energie? E vreo problema cu calitatea gazului (puterea calorică) sau calitatea energiei electrice (volții și amperajul) de descind la furnizorii de energie? Sau, pentru că s-au transformat într-un instrument, tip camarilă, politic, descind unde sunt trimiși de puterea politică pentru a le cosmetiza imaginea în încercarea acestora de a prosti populația că le pasă de facturile românilor? Dacă le-ar păsa, n-ar trimite instituțiile statului, fără nici o competență, aiurea, ci ar proceda așa cum se impune în asemenea situații: spargerea monopolului ENEL pe distribuția energiei electrice în România și trimiterea organelor de cercetare penală acolo unde se constată cazuri de înșelăciune cu premeditare (estimare exagerată de consum). E soluția cea mai simplă și cea mai eficientă pentru normalizarea tarifelor la energie. Nu mă credeți? Faceți o medie ponderata a tarifelor energiei la producători și o să constatați că nu producătorii au jefuit populația României, ci intermediarii, în special „ENEL Energie” SA, care, cu complicitatea Guvernului și a Ministerului Energiei (prin stupidele Ordonanțe cu prețurile pe cote de consum, ce favorizează, exclusiv, intermediarii, adică escrocii care tarifează consumuri estimate, aberante) au creat un monopol pe distribuția de energie, care fixează prețurile nu în funcție de prețul de producție și achiziție de la producător, ci după bunul plac, pe principiul: cât mai mare profitul. Cum reușesc să practice tarifele deșănțate care n-au nimic comun cu prețurile de vânzare practicate de producătorii români? Tot cu ajutorul Guvernului, respectiv a actelor normative emise ce reglementează comerțul cu energie. Practic, permițând intermediarilor/distribuitorilor să manipuleze, ordinar și mizerabil, piața. Cum? Creând, artificial, cereri de consum (prin reducerea, în anumite momente, a producției interne de energie), pe care le suplinesc prin achiziții externe, pe bursă, când bursa atinge cele mai mari prețuri, care devin prețuri de referință la facturarea energiei către consumatori. Ingenioasă șmecherie, nu? Să achiziționezi energia cu maxim 0,25 lei/kWh, de la producători, de pe piața internă și s-o revinzi către consumatori cu prețuri între 2 și 4 lei/kWh (unii chiar cu 11 lei), justificând prin tarifele maxime practicate în vârfurile de consum înregistrate pe piața bursieră. Și asta în condițiile în care avem și un Consiliu al Concurenței care, idem cu ANPC, în loc să intervină și să stopeze aceste practici de monopol, la comandă politică, descind la furnizorii de energie să verifice legalitatea întocmirii facturilor, pentru care nu au nici o competență. Efectul? În spatele si la adăpostul circului mediatic furnizat de acești lachei politici (ANRE, ANPC, CONSILIUL CONCURENȚEI), care nu fac nimic în direcția reglementării energiei, ci doar teatru de revistă pentru ignoranți, Guvernul „lucrează” liniștit, netulburat de proteste și fără nici un risc, împreună cu „OMV”, „ENEL” și „EON”, la jefuirea populației, mimând protecția instituțională a populației.

Cinism total!