Opera Națională București, prin managerul său, Daniel Jinga, a decis că este momentul ca marile capodopere românești să fie promovate pe prima scenă a României, iar geniul operetei românești, Ciprian Porumbescu, este omagiat cu opereta ” Crai Nou”. Muzica lui Ciprian Porumbescu va răsuna și astăzi, așa cum a răsunat până dincolo de mările albastre în timpul ultimului său „concert” în faţa mării, în Italia, în iarna lui 1882, după cum a declarat însuși compozitorul.
„Jos, la albia mării, scot violina din scrinul ei, direg coardele, mirare! (…) Mă reazem de un pisc de stâncă ce străbătea din mare şi gândesc ce oare să cânt. Ah’, îmi răspunsei în gând: «Voi cânta Doina, să o audă şi Mediterana şi Mediterana să o ducă oceanului şi să ştie şi antipozii noştri dincolo că numai un cântec e coborât din cer şi acela e Doina…»”, a scris Ciprian Porumbescu în jurnalul său despre acel moment mirific în care, în fața valurilor Mediteranei, a simțit nevoia să cânte. „Cântai cam lung scumpa-mi Doină şi parcă nu mă puteam despărţi de ea! Mi se părea că miliardele de stele şi steluţe ce se uitau la mine din mare sclipeau vesel-unduioase, precum era şi inima mea, cufundată întreagă în mlădioasele acorduri a Doinei, ce iarăşi mi se părea că nu o cântasem cu atâta simţ ca acum…”.
Vineri, 14 octombrie 2022, s-au împlinit 169 de ani de la nașterea geniului și patriotului român Ciprian Porumbescu, un talent muzical de excepţie și creatorul primei operete româneşti, „Crai nou”, dar și al Baladei pentru vioară şi pian, „Rapsodia română” şi „Imnul Unirii”.
Mare patriot, violonist, compozitor și teolog, Ciprian Porumbescu a reușit în scurta sa existenţă să exprime autenticul și frumosul românesc, inclusiv buciumul care răsună a jale, definind astfel un adevărat erou cu un destin fatidic, dar și romantic.
Ciprian Porumbescu s-a născut în data de 14 octombrie 1853 la Şipotele Sucevei, a fost fiul preotului ortodox Iraclie Golembiovski și al Emiliei, care și-au schimbat, în 1881, numele de familie în Porumbescu. Timid şi retras, născut sub o stea nu tocmai norocoasă, cel de-al doilea copil al cuplului, a avut şansa să-l întâlnească pe muzicologul Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg şi discipol al lui Chopin, care şi-a petrecut câteva veri la Şipotele Sucevei, pentru a culege cântece populare. A început să studieze muzica la Suceava şi Cernăuţi, unde a condus corul Societăţii Culturale „Arboroasa”. În 1871, la festivitățile care marcau aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu şi alţii, Ciprian Porumbescu a uimit asistenţa cu minunata sa creație pentru vioară.
Între 1873 şi 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi, unde a condus societatea studenţească Arboroasa. Printre cele mai populare lucrări ale sale sunt: „Balada pentru vioară şi orchestră” și opereta „Crai nou”, pusă în scenă pentru prima dată în Sala Festivă a Gimnaziului Românesc din Braşov, astăzi Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”, piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Opereta a fost extrem de apreciată și a fost montată mai târziu și la Oravița.
Între anii 1881și 1883 a fost profesor de muzică la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”. Ciprian Porumbescu a compus muzica pentru celebrului cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce este folosită astăzi şi de către Albania pentru Imnul Naţional „Hymni i Flamurit”. De asemenea, a scris şi pertitura muzicală a fostului Imn al României din perioada comunistă, ”Trei culori”.
Și-a continuat studiile la „Konservatorium fur Musik” din Viena, unde a dirijat corul Societăţii Studenţeşti „România Jună” și unde, în 1880, a publicat colecţia de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români”, „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”- actualul Imn al Albaniei, prima lucrare de acest gen din literatura noastră, „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostaşilor români” şi altele.
Păcat că timpul și Dumnezeu nu i-au mai îngăduit un răgaz de a putea să-și desăvârșească geniala operă, asemenea majoritatății spiritelor naționale pe care Dumnezeu le-a chemat la El, Mihai Eminescu și Avram Iancu. Cred că Dumnezeu, din dragostea sa pentru poporul român, i-a ales alături de El pe acești martiri ai poporului român: Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu și Avram Iancu.
Acest spirit patriotic cu un destin romantic a fost și un spirit liber și visător. Cu toate că provenea dintr-o familie modestă și nu s-a putut bucura de o formare muzicală de înaltă clasă, geniul său s-a manifestat plenar în puținele creații muzicale pe care ni le-a lăsat.
Ciprian DEMETER
