Pentru fiică-mea a fost o surpriză de proporții să vadă, pentru prima oară în viață, teatru participativ-interactiv. Adică tipul de teatru care pleacă de la premisa că publicul este format din spectatori activi și nu doar din observatori pasivi. Bine, când o piesă de felul ăsta e jucată de cineva cu verva și experiența lui Zoltan Lovaș, intri într-un carusel de stări (toate de bine), fiindcă Zoli, prin talentul său, prin puterea de a ține în mână o sală, oricât de plină, prin umorul care-l caracterizează și care este atât de autentic încât îți pare lucru serios (așa cum se și presupune, când e vorba de umor-prima), reușește să absoarbă o oră din viața omului pe nesimțite.
Astă-seară, în „Apropo, ați chemat pompierii?”, s-a râs la fel de mult ca în urmă cu peste 20 de ani, cât a împlinit piesa asta de când o joacă, neobosit, Zoltan Lovaș. Eu am văzut-o în urmă cu vreo optsprezece ani și mi-a creat, azi și atunci, o bună dispoziție reală. Am regăsit cămașa roșie cu buline de atunci, ba chiar și decorul, care chiar părea același, în fine, am regăsit o piesă, in integrum, numai bună să te scoată din plictisul unei seri de iarnă oarecare.
„Știi, mami, mi-a zis Sofia, dacă m-ar fi invitat și pe mine pe scenă, ca pe oamenii ăia din sală care-au fost urcați acolo de Zoli în fața tuturor, m-aș fi dus, nu zic, dar inima mi-ar fi bătut de s-ar fi văzut prin haine. Și să mai știi că eu cred că oamenii aceia au fost pregătiți înainte de Zoli, că au fost prea buni!” „Sofia, nu au fost pregătiți, ai văzut doar că erau oameni normali, luați din sală fără niciun discernământ!” „Mmmnu. Nu cred. Măcar câțiva dintre ei au fost pregătiți înainte. Serios acuma… Oare chiar să nu fi fost pregătiți?”
Ce compliment să cântărească mai greu la adresa unui actor (inclusiv) de improvizație, dacă nu tocmai această presupunere nevinovată cum că improvizația n-a părut a fi făcută pe moment, cum îi stă ei bine, ci lucrată îndelung, pregătită cu fiecare personaj inclus în poveste „la întâmplare”.
Good job, Zoltan Lovaș!
Cât despre piesă, „Apropo, ați chemat pompierii!” e o adaptare dupa ,,Telegrama”, de dramaturgul Italian Aldo Nicolaj, pusă în scenă de Liana Didilescu. În poveste, un actor, trist, în esență, pentru că nu i se ivesc proiecte noi, face tot ce-i stă în putere să-și caute diverse modalități de supraviețuire, antrenând în toată trama spectatorii din sală, pe care azi Zoli a avut norocul să-i aibă bucuroși de a i se alătura. Luminoasă și întunecată soarta Actorului, în genere, înconjurată, deopotrivă, și de cactuși, dar și de suave panseluțe…
Foto: Site-ul Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad
Eugenia CRAINIC
