Hermannstadt Sibiu – UTA 0-0
Sibiul are stadion nou. Prima impresie lăsată unui telespectator a fost imaginea unui imens teren de fotbal. Cred că terenul lui Hermannstadt este trasat la dimensiunile maxime admise de regulament. Poate a fost o iluzie optică de-a mea, dar sunt sigur că pentru jucători a reprezentat o suprafață greu de acoperit pe timpul meciului.
A doua impresie, ba chiar certitudine, ne-a făcut să ne reamintim de brazdele lăsate la alunecări de un gazon proaspăt care nu a avut încă timpul să se ” lege”. Același scenariu ca și în primele zile ale gazonului de pe ”Francisc Neuman”. De urmărit.
Revenind la meci, UTA a pierdut imensa ocazie de a scoate capul din subsolul clasamentului. Și ce ocazie… Două echipe, sigur, erau depășite.
Ne apucă iar fiorii de care aminteam în articolul precedent, numai când ne gândim la ce program o așteaptă pe UTA: Farul, CFR Cluj, FCSB etc.
Ne-am pus speranțe în revenirea cu drept de joc a lui Roger, ne-am pus speranțe în o eventuală sclipire a lui Otele, ne-am pus speranțe într-o continuitate a formei bune a puștiului Rareș Pop, am sperat de asemenea într- o posibilă reactualizare a poftei de goluri a lui Milosevic.
Nimic din toate astea. Ba mai mult, Ubbink, Batha, Anton, nici ei nu au mai repetat jocul bunicel făcut la Arad împotriva Botoșaniului.
Se putea câștiga la Sibiu… TREBUIA să se câștige la Sibiu.
Deocamdată atâta se poate .
Doar Galeria arădeană poate concura la un loc pe podium… E păcat.
Ioan HAMZA