IȚĂ

Mihai. Pentru noi, Iță. L-am cunoscut pe când făceam curte unei fete. Erau vecini. Iță era un băiat de 18 ani. Citit. Fiu de medic și al unei profesoare. Înțelesesem, de la prietena mea, că ai lui erau aspri cu el. De cum ne-am cunoscut, Iță s-a apropiat de mine. Comentam lecturile comune. Jack London era un scriitor care ne fascinase, în vremea aceea. Cu „Martin Eden”, dar și cu „Lupul de mare”, însă și cu altele. Dar Iță avea și o obsesie. „Tristane, ce înseamnă masterchef”? Încercam să-i explic, după cum mă pricepeam. Și iar venea cu întrebarea după o zi, trei, după o săptămână, probabil că ceva nu-i era pe plac din explicațiile mele.. Iță căuta să fie mereu în preajma mea. Într-una din zile l-am dus la meci la UTA. Nu mai fusese pe stadion. Era în preajma meciului cu Feyenoord Rotterdam, care era campioana Europei, dar și a Cupei Intercontinentale, pe care o cucerise cu numai o lună înainte. Îi vorbesc de olandezi și zic că măturător e Israel. A izbucnit într-un râs zgomotos, din care nu s-a oprit minute în șir. ”Măturător?, ha-ha-ha”? Nu știa nimic despre fotbal, „măturător” i se spunea libero-ului de astăzi. Nu era singura oară când Iță se prăpădea de un râs zgomotos. Altfel, nu l-am văzut trist niciodată.

Într-o bună, într-o rea zi, Iță dispare. Aveam să aflu că a fost internat la „nebuni” în Timișoara sau pe acolo, că mai erau Gătaia, Jimbolia cu spitale de gen. O fi fost decizia tatălui său, medic? Nu știu. Era prin martie, în aer plutea miros de primăvară. Mă duc în Grădiște, după un meci pe care l-am jucat pe betonul din curtea Școlii tehnice sanitare. La casa lui Iță, agitație. Curios, firește, întreb. Iță s-a sinucis! Venise de la spital. Acasă, doar bunica. Îi spune bunicii că el nu e nebun, că nu avea ce să caute printre nebuni și îi cere acesteia Biblia. Citește din Biblie, se urcă în podul casei, se înfășoară într-o pătură, o și leagă în jurul său, strâns, cu multă sfoară, aruncă benzină peste el și își dă foc! Martin Eden a ales să se înece, coborând în adâncurile mării. S-a sinucis și Jack London. S-a sinucis și Iță, prietenul meu. În primăvara vieții, în primăvara acelui an, 1971.