Am vrut să fac un video scurt, să trec așa, profesionist, de pe imaginea mea pe imaginea pomilor înfloriți din livada vecinului Nelu, să ne bucurăm, să ne primăvară, să astea, dar când m-am văzut în oglindă era să mă dau doi pași în spate de sperietură. Podoaba capilară părea că are o viață a ei proprie, jucând la echipa adversă, așa că am hotârât să renunț la video, că nimic nu-i ca scrisul, bașca, poți fi urât cu spume când debitezi p-acilea ce mai crezi tu despre ce vezi. Mai bine vă arăt coperta asta frumoasă a Oamenilor care m-au trăit, că n-ați omorât voi pe nimeni să vă stric eu weekendul cu tot soiul de orori vizuale pe persoană fizică. Mai încolo, după ce mă perii și mă dau cu oarece mastic pe figură, să-mi stea ridurile fain, poate vă povestesc cine sunt Andreea și Savu și de ce au scris ei ce-au scris pe coperta cărții ăsteia ale mele, întrecându-se pe sine și mai gata și pe mine!
Mmm… ce miros au florile astea de primăvară! Eimeizing, cum zicea fiică-mea, după primele lecții de engleză, la grădi!
Încă un secret: ilustrația copertei este o reproducere a lucrării „În căutarea mea”, aparținând artistei Adriana Badea, care spune: „Cu timpul, inima capătă culoarea trăirilor”. Chiar că!
P.S. Pre-comandați „Oameni care m-au trăit”, să vedeți voi scriitură nebună în cartea asta! Link și sfaturi practice, în primul comentariu.
Buon giorno la cafelutză!
Eugenia CRAINIC
