Ca ziarist, care am trăit și am scris despre toate, cele mai mari satisfacții mi le-a prilejuit presa sportivă. Am fost acreditat la un Turneu final al Campionatului Mondial de Fotbal (World Cup `94, în SUA), am stat la masa presei alături de marii ziariști ai lumii, atunci la Beverly Hills l-am cunoscut pe Platini, am asistat la întâlniri pentru presă unde au fost prezenți Pele, Bobby Charlton; acolo, în America, i-am cunoscut pe Nicolae Munteanu, pe care îl ascultasem la Europa Liberă, și pe György Szepesi, am dat mâna cu ei, am văzut de la masa presei vreo zece partide,, inclusiv o Finală de Campionat Mondial, am trăit mai bine de o lună (37 de zile) poate cea mai fermecătoare parte a vieții mele de ziarist.
Am trăit să fiu la Marsilia, la Tragerea la sorți a grupelor pentru CM din Franța. La 4 decembrie 1997, eram la masa presei pe Stade Vélodrome. Înaintea de momentul alcătuirii grupelor după voia sorților, am dat telefon tatălui meu – la masa presei aveam telefon. Era mândru că sunt acolo, că fiul lui se află la un asemenea eveniment mondial, de parte de Micălaca noastră mică. Și că pot urmări pe viu mari fotbaliști ai lumii – unde în programul FIFA era cuprins și meciul amical Europa –Restul Lumii, unde s-au perindat prin fața mea Costacurta, Hierro, Zidane, Bokcic, Kluivert, Lăcătuș al nostru, dar mai ales Ronaldo (Il Fenomeno) și Batistuta. Au fost o după-amiază și o seară mirifice.
Apoi, au fost numeroase prezențe, în țară și peste hotare la meciuri ale echipei reprezentative a României. Cele mai multe prezențe au fost însă, indiscutabil, la meciurile echipei mele, UTA. Am fost la Ilba-Seini, la Cavnic, la Carei, Bistrița, Baia Mare, Cluj, Alba Iulia, Aiud, Orăștie, Deva, Hunedoara, Reșița, Bocșa, Turnu Severin, Timișoara (pe toate stadioanele ei), Craiova, Oradea, Pitești, Sibiu, Constanța, Brăila, Piatra Neamț, Bacău, Iași Târgu Mureș, Târnăveni … Dar unde nu am fost cu UTA mea?! Am trăit alături de echipă și bune, și rele. Am avut, uneori mi-am și creat-o, șansa de a fi ziarist când aici presa era PRESĂ. O, tempora!
Tristan MIHUȚA
