Mai țineți minte reclama cu „Nici o zi fără pește”? Ei bine, pentru mine important este să nu treacă nicio vară fără măcar o vacanță.
Vara asta am ales – alături de soțioara mea Geta, de fratele ei Marian și soția lui Tania – să poposim în nordul Italiei, la 20 km de Trento. Calceranica se numea localitatea de munte, așezată pe malul Lacului Caldonazzo. Am închiriat o vilă, doar pentru noi patru, cu o curte imensă, cu gazon, smochini, kiwi etc.. O minunăție! Aerul curat, lacul cu apă limpede, apoi munții împăduriți… Baie, plajă, plimbări, voie bună. Am vizitat împrejurimile, mai cu seamă pentru shopping, că nu poți însoți nicio femeie fără a merge și la cumpărături. Le strici vacanța!
După șapte zile de boierie, am coborât spre sud. Veneția nu putea lipsi, fiindcă Tania nu o mai văzuse. Am bătut-o la pas (pedometrul instalat pe telefonul meu mi-a arătat că am făcut o „plimbare) de 12 km și câteva sute de metri. Firește, am fost și la mare, la Lido di Jesolo, unde, în ani, mai petrecusem șase vacanțe minunate. Ce să mai zic? Poate să mai atașez niște fotografii, nu întotdeauna reușite, dar vorba aia: or fi ele și mai nereușite, dar sunt ale noastre.
AH! Nu pot încheia fără să amintesc plăcerea de a o vizita pe Cătălina (Cati), sora lui Marian și a Getei, la care am fost primiți cu inima deschisă și cu bucuria revederii, de către ea, Mitruț (soțul) și Roxana (fiica). Eu, singur la părinți, mi-am zis: ce bine este să ai frați!
Tristan MIHUȚA
