Pe vremea când eram elev la liceu, obișnuiam ca începând de primăvara și până toamna târziu să fac naveta Sebiș-Prunișor cu bicicleta, împreună cu alți colegi, desigur. Și, de obicei, ne lăsăm bicicletele în curtea unei mătuși, care locuia în apropiere de școală. Și tot în acea imensă curte ospitalieră își împoivăna, legând-o cu tot felul de lanțuri, motoreta CARPAȚI, un alt consătean, mai mare cu câțiva ani decât noi și care lucra la Primărie, la ”spații verzi”. Pedantul tânăr avea grijă de motoretă ca de ochii din cap și ne-a povestit odată că, după ce o spăla cu șampon, o ștergea numai cu piele de căprioară, pentru a nu se zgâria cumva vopseaua. De altfel, în luciul lacului acelei motorete ne controlam și noi frizura dimineața, înainte de a merge la școală.
Și cum Sebișul, în ciuda titlului pompos de oraș, era pe atunci doar un pitoresc târg patriarhal, cu piețe săptămânale de cereale și animale și cu trufașii săi cojocari, ce se emancipaseră de-acum și nu mai confecționau cușme, ci ”alendeloane”, mătușa avea în curte și niște cocini, în care chiar creștea orătănii și porci.
Și s-a întâmplat că într-o dimineață un coleg a reușit să spargă cu speracle lacătele ce priponeau motoreta divinizată și a pornit-o și, (sacrilegiu !!!) a început să facă ture cu ea prin curte. Și cum l-a cuprins ”beția vitezei”, (cum ne exprimam noi în acele vremuri!), prietenul a smucit un pic mai tare de corman și accelerația de mână a rămas blocată și colegul nu mai știa ce să facă și se tot învârtea în cerc cu motoreta turată la maxim și o striga disperat pe mătușa:
– Varușană, inge-i frâna?
… și l-am mai văzut cum la un moment dat, amețit de cap de atâta învârtit, s-a îndreptat hotărât cu mândrețea de CARPAȚI altan spre cocinile din fundul curții și apoi nu am mai auzit decât cotcodăceli și guițături.
Schimbând ce e de schimbat în timp și spațiu, cam așa se pare că au stat lucrurile și-n noaptea de luni spre marți, când un tânăr șofer din Chișineu-Criș, la care abia i-a mijit mustața și i s-a uscat cerneala pe carnetul de conducere, s-a pomenit la intersecția străzii Horia cu B-dul Revoluției (lângă acea bombă de colesterol, numită Mc Donald s) că nu mai știe unde e frâna la Renault. Drept urmare, conducătorul unui Ford, ce venea din direcția Catedralei Noi, încercând să îl evite, a intrat cu autoturismul într-un stâlp.
Însă, la locul accidentului, în locul ”varușanei” invocate mai sus, au sosit doi polițiști de la Rutieră, pentru a constata vinovățiile !!!
P(r)ozeur: Vasile de Zărand