Clubul UTA nu permite accesul decât a 70 de suporteri poliști!
HC Beldiman s-a CALIFICAT la Turneul Semifinal
„La un an și jumătate de la înființare, se văd rezultatele muncii depuse de către noi, prin această CALIFICARE la Turneul Semifinal de juniori 4. Este o performanță pentru noi și suntem foarte bucuroși.” a declarat antrenorul George Beldiman.Timișorenii au cumpărat și astăzi bilete la derbyul vestului!
Jiță Falcă te iubim, kă ka tine nu găsim! Oare?
Bancuri cu Gheorghe
– Mă, Gheorghe, ce-i cu taurul tău, ăla care nu mai avea putere? – Îi bine, mă, i-o dat veterinaru’ tablete şi acuma îşi face treaba. – Şi cum le zice la tabletele alea, mă? – Nu ştiu, mă, cum le zice, dară au gust mentolat.
Ion: Mă Gheo, aseară aproape că l-am văzut pe tată’tău. Gheo: Doamne feri, d’apăi ce vorbă-i asta, mă Ioane? Ori l-ai văzut, ori nu l-ai văzut; cum îi asta că aproape că l-ai văzut? Ion: Pai mă, tată’tău nu lucra în gara la Dej? Gheo: Ba da. Ion: Şi în echipa lui nu au salopete de alea galbene, cu numere pe ele? Gheo: Ba da. Ion: Şi tată’tău nu are număru’ 55? Gheo: Ba da. Ion: No, apăi d’aia zic, io l-am văzut pe ăla cu număru’ 54.
– De ce te plângi, bade Gheorghe? – Domnu’ doftor, ‘nainte, când mă uitam la o muiere, gata eram. Amu, pot să mă uit şi-o săptămână… – Bade dragă, eu sunt doctor de ochi. Matale trebuie să mergi la alt specialist. – Ba! Eu crez că la ochi îi baiu…
Doi ciobani: – Gheorghe, am găsit o modalitate ca să nu-ţi mai miroasă urât ciorapii! – Care, mă? – Nu-i mai porţi!
– Trebuie să mergem în Italia, îi spune Gheorghe lui Ion. – De ce, mă Gheorghe? – Păi acolo serveşti micul dejun, după care faci sex toată dimineaţa. La prânz, o masă bogată, câteva sticle cu vin şi iar sex toată după-amiaza, apoi o cină uşoară, cu şampanie şi toate cele şi iar sex toată noaptea. – Bă, eşti nebun, e beton, de unde ştii tu toate astea? – Mi-a spus soră-mea!
– Măi Gheo, găsit-ai tu vreodată bărbaţi străini la tine în şifonier?– Nu, Ioane, n-am găsit niciun străin, toţi erau români…
– Măi Gheorghe, dă-mi împrumut un kil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me. – Ia, măi Ioane, că doar suntem pretini. Ion, după două zile: – Măi Gheorghe, mai dă-mi un kil de pălincă, mă, că n-am reuşit s-o fac pe-a me. Gheorghe: – Ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne şi tu. După o săptamână, venea Ion spre poarta lui Gheorghe care era la masă cu Măria lui. Gheorghe îi zice lu’ nevasta-sa: – Tu, Mărie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă (şi se bagă sub pat). Vine Ion şi zice: – Ziua bună, Mărie ! – Ziua bună, Ioane. – Apăi, Gheorghe une-i ? – Nu-i acasă, zice ea. – No, eu am vinit cu ale două chile de pălincă şi cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din pălinca nouă. Dacă Gheorghe nu-i aci, ne-om cinsti doar noi. Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat şi s-apucă de treabă. Gheorghe de sub pat aude, simte oarece şi cugetă adânc: Mama ei de treabă! Ce să fac?! Puşcă am, cartuşe am… dar nu-s acasă!
Ion vede pe Gheo ducând un cal de căpăstru. – Mă Gheo, da’ unde duci calu’? – La veterinar. – Au ce are, mă? Nu mâncă? – Ba mâncă. – Dară nu-i şchiop? – Nu-i şchiop. – O fi beteag? – Ba nu-i beteag. – Apăi atunci de ce-l duci la veterinar? – Apăi dacă-i al lui…
– Mă Ioane, eu tot văd la TV şi ascult la radio de bursă. Ce e aia bursă? – Păi, mă Gheo, e cam greu de explicat dar, uite îţi dau un exemplu. Tu îţi cumperi o găină care îţi face nişte ouă. Din ouăle alea ies alte găini care şi alea fac ouă. Şi din ouăle alea ies alte găini care şi ele fac ouă. Şi tot aşe până la un moment dat tu ai câteva sute de capete de găini. No, şi-atunci numa că vine o apă mare şi învolburată şi îţi ia toate găinile şi le îneacă. Ş-apăi atunci tu imediat te gândeşti… mama mă-sii de afacere, raţe trebuia să cumpăr!
Ion şi Gheorghe la cârciumă: – Mă Ioane, tu ştii care-i diferenţa dintre o femeie şi o vacă? – Habar n-am, mă Gheo’. – No, da’ nici tu nu prea eşti pretenţios.
– Ce-i cu vânătaia aia la ochi, Gheorghe? – Ce să fie, m-am îmbătat ieri tare de tot… – Şi ai căzut? – Nu, nu, a venit nevastă-mea la bar după mine… – Aşa, şi ce legătură are asta cu vânătaia? – Păi are, că i-am cerut numărul de telefon!
Un pilot, un marinar şi Badea Gheorghe stăteau de vorbă. Pilotul spune: – Eu, cînd aterizez, îmi sun nevasta şi o avertizez că am ajuns. Să nu am probleme! Marinarul la fel: – Cînd a acostează nava, dau telefon acasă, să nu am neplăceri! Badea Gheorghe tăcea. Amîndoi au sărit pe el cu întrebările: – Cum, tu nu faci la fel, ca să nu ai probleme? La care el zice: – Nu, eu sun la uşă şi mă duc la geam! N-a scăpat nici unul pînă acum!
În tramvai, Badea Gheorghe calcă o doamnă pe picior. Aceasta, indignată, zice: – Animalule! La care badea zice: – Te pomeneşti că tu oi fi plantă…
– De ce te plîngi, bade Gheorghe? – Domnu’ doftor, ‘nainte, cînd mă uitam la o muiere, gata eram. Amu, pot să mă uit şi-o săptămînă… – Bade dragă, eu sînt doctor de ochi. Matale trebuie să mergi la alt specialist. – Ba! Eu crez că la ochi îi baiu…
Badea Gheorghe pleacă la cosit. Spre seară, este găsit leşinat de nişte vecini, este stropit cu apă şi, după un timp, omul îşi revine: – Ce-i, bade Gheorghe? Eşti bolnav? De ce-ai leşinat? – De foame. – De foame? Da’ lelea Mărie nu ţi-o pus de mîncare? – Ba mi-o pus pită şi slană, da’ mi-am fost uitat brişca acasă.
Badea Gheorghe se plimbă pe stradă cu cei doi copii ai lui. Un cunoscut îi spune: – Bade Gheorghe, ce faini coconi ai! Şi ce mai seamănă între ei! – D’apăi cum nu, că doară îs gemeni. – Şi cîţi ani au? – Băiatul are patru, iar fata cinci.
Gheorghe îşi înmormîntează soacra. Vine omul acasă şi, cînd să deschidă poarta, îi pică o ţiglă în cap, la care Gheorghe, contrariat, zice: – Deja ai ajuns?
Întorcîndu-se de la coasă, badea Gheorghe îl vede pe Ion, cu un cercel în ureche, plimbîndu-se pe uliţă. – Da’ bine, mă, Ioane, mă, tu porţi cercel, mă? – No, d’apăi… – Da’ bine, mă, Ioane, mă, te credeam om serios… – No… – Da’ bine, mă, Ioane, de cînd ţi-oi pus tu cercel, mă? – D-apăi, de cînd l-o găsit Maria în patul nostru…
Doi ciobani: – Gheorghe, am găsit o modalitate ca să nu-ţi mai miroasă urît ciorapii! – Care, mă? – Nu-i mai porţi!
Badea Gheorghe era la cosit iarba de pe marginea şanţului. Deodată trece o maşină cu viteză şi calcă o găină care mergea pe stradă. Şoferul, speriat, opreşte şi încearcă să-şi repare greşeala, plătindu-i omului găina. Ridică de jos găina moartă şi se duce spre badea Gheorghe, care privea nepăsător scena, şi-i spune: – Bade, e a matale găina asta? Badea Gheorghe se uită insistent la găină şi spune oarecum încurcat: – No! Eu n-am găini aşa late!
Ion şi Gheorghe se întîlnesc la un colţ de stradă. Întreabă Ion pe Gheorghe: – Unde meri, mă? – Nu ştiu! Da’ tu unde meri, mă? – Nu ştiu! – No, atunci hai p-aci că-i mai aproape…
Ion şi Gheorghe: – Servus, Ioane, ce faci? – Bine, mi-am luat sconcs… – Şi unde-l ţii? – Apăi în pat, la picioare. – Da’ nu pute!? – Ba da, dar s-o învăţa el…
Conferinţă despre viitorul învățământului minorităților în Ungaria
În data de 18 aprilie 2018, în orașul Szarvas (jud. Bekes), s-a desfășurat Conferinţa Pedagogilor de Naţionalitate din Ungaria, intitulată ”Viitorul copiilor de naţionalitate”, organizată de Institutul Pedagogic ”Gal Ferenc” din Szarvas. La eveniment a participat Florin Vasiloni, consulul general al României la Gyula, alături de reprezentanți ai minorităților română, germană și slovacă din Ungaria, precum și autorități locale și centrale din această țară.
Printre participanți s-au mai numărat Igor Furdik, consulul general al Slovaciei la Bekescsaba; dr. Kiss-Rigo Laszlo, episcopul romano-catolic de Szeged-Csanad (Cenad); Takacs Arpad, şeful Oficiului Guvernamental (Prefectura) Bekes; Varfi Andras, vicepreşedintele consiliului judeţean Bekes, dr. Kozma Gabor, rectorul universității gazdă, Tiberiu Juhasz, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU); Ritter Imre, deputat etnic german în Parlamentul Ungariei; Babak Mihaly, primarul oraşului Szarvas, Maria Gurzău Csegledi, directorul Liceului ”Nicolae Bălcescu” din Gyula, Florea Olteanu, şeful catedrei de naţionalităţi de la Institutul Pedagogic “Gal Ferenc” ş.a. De asemenea au participat directori și cadre didactice de la instituţiile de învăţământ din Ungaria cu profil de naţionalitate (români, slovaci, germani). Prima parte a conferinţei s-a desfăşurat în şedinţă plenară, urmată de lucrări pe secţiuni ale celor trei naţionalităţi.
La secţiunea română, condusă de prof. Florea Olteanu, au fost prezentate lucrări didactice de specialitate de către Maria Gurzău Csegledi, Mihaela Birescu şi pr. Petru Puşcaş. Elevi de la Liceul ”Nicolae Bălcescu” din Gyula au prezentat publicului un program de dansuri populare românești.
Consulul general român Florin Vasiloni a susținut un discurs în cadrul plenar al manifestării, vorbind despre legislația românească în domeniul protecției identitare a minorităților din România, care depășește standardele europene în domeniu, subliniind că România cere tuturor statelor în care trăiesc cetățeni sau etnici români să asigure menținerea identității culturale, lingvistice, etnice și religioase a acestora. De asemenea, în cadrul secţiunii în lb. română, diplomatul român a vorbit participanţilor despre ofertele statului român de burse şi tabere pentru copii etnici români din Ungaria.









Scandalul biletelor la derby-ul vestului continuă. Vor fi 500 de timișoreni la meci!
Sub privirele comuniste ale ziarului Flacăra roșie, România s-a calificat în Grupa Mondială a Fed Cup
Rezultatele celro patru partide:
Simona Halep – Viktorija Golubic 6-3, 1-6, 6-1
Irina Begu – Timea Bacsinszky 6-4, 6-1
Buzărnescu/Cîrstea – Jil Belen Teichmann/Viktorija Golubic 6-0, 0-6, 6-10
Simona Halep – Patty Schnyder 6-2, 6-1
Așa cum ați văzut și sâmbătă, comuniștii de la flacăra au fost acolo, au fost și astăzi și vor fi peste tot unde România se afirmă prin sport! Hai România! foto și video: Flacăra roșie


























NEWSAR: Teatru GROTESC, cu „o combinație dintre Butt-head și Gigi Maxilar”, în Primăria Arad. Recunoaşteţi personajul?
Deşi de obicei nu procedăm aşa, preluăm astăzi un text de pe pagina de Facebook a fostului consilier local municipal Florin Galiş. Omul povesteşte ce a păţit în Primăria Municipiului Arad. O păţanie demnă de proza absurdă. O păţanie care-l are ca protagonist pe „Omul-care –il – interpreta –pe primar ”. Care, potrivit textului, s-a manifestat într-un mod care ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi… Dar, personajul nu e la prima abatere, ieşirile sale necontrolate intrând deja în folclorul popular. Ce a făcut de data asta aflaţi din textul savuros al lui Florin Galiş:
Poveste imaginară din lumea reală. Și viceversa.
Mă duc vinerea asta în Primăria Aradului pentru o chestiune personală, fără importanță. Deși am fost consilier în mandatul trecut, recunosc că nu-mi face o plăcere deosebită să calc prin primărie, că atmosfera e sumbră și destui oameni timorați. Tocmai de aceea mă duc rar, și doar dacă am ceva treabă. Chestiunea pe care o aveam nefiind de importanța vitală pentru națiune, gândii că, daca tot mă aflam în zonă, să intru la biroul de Administratie publică, ca să salut colegii de acolo cu care am colaborat bine în cei 4 ani de consiliu. Văd multa agitație, mi se spune că se pregătește o ședința de consiliu pe viteză convocată de primar să rezolve cu pubelele, înteleg ca oamenii au de lucru și cam în 3 minute salut și dau să plec. Când sa ies pe hol din biroul cu pricina, să vezi comedie! În pragul ușii își făcu apariția un om îmbrăcat intr-un costum vag-lucios, leit ca primarul Aradului, care dezvolta acelasi ranjet de gazela aflată în casting pentru un film despre salvarea planetei și atitudinea prietenoasa a lui Shere Khan, flămând. Sigur, nu bag de seama ca respectivul nu era in mod cert primarul, dar îl salut ca și cum ar fi fost, și dau sa ies pe holul care se deschidea în spatele său. Omul-care –il – interpreta –pe primar (am sa-l denumesc pe scurt OCIP), mă oprește însă marțial cu un “Ce cauti aici, mă”. Impresionat sincer că Omul-care –il interpreta –pe primar era atât de preocupat de incidența mea în zonă, îi răspund ca eram prin primărie și am intrat să-mi salut foștii colaboratori din zona cu pricina, oameni cu care in decursul timpului chiar am avut o conlucrare bună. “Pai cum, acuma intră oricine aici?” zise OCIP. I-am zis lui OCIP ca am fost consilier prin ogradă și deci, raportat la context, nu sunt “chiar oricine”. “N-ai ce să cauți tu aici”, perorează OCIP, moment în care am băgat de seama că individul era foarte serios întru indignare. “Da de ce, zic, e primăria ta?”. Ca si cum i-aș fi dat foc, OCIP se dezlanțuie într-o avalanșă de texte si subtexte: pe de o parte certa angajații că m-au lăsat să intru in biroul cu pricina (de parca bieții oameni trebuiau sa stea de pază la ușă și să selecteze în baza cipului implantat de OCIP – ia uite ce joc de cuvinte); pe de alta mi se adresa mie, recitând formule din chimia de a VI-a. Îi spun să se calmeze și dau să plec, scena părându-mi-se grotescă pâna la cer. La apelul meu la calm, OCIP zice “ hai ca n-am timp de tine, eu trebuie sa lucrez aicea“. Îi răspund, stând încă pe o buză de calm ca n-are decât, doar nu-l opresc eu. Acuma, în paranteză, știu ca puteam să-i dau multe răspunsuri mult mai adecvate de genul “mai bine nu mai lucra, nu vezi unde naiba ne-a adus lucrul tau?!, have a break, kitty – cat ”samd. Dar m-am marginit la formula non-ofensivă. Nemultumit insă si de aceasta, OCIP zice “bine, bine, ai numa grijă” . Mă opresc din drumul meu pe hol, si, curios ca Mowgli la foc, ma intorc si il intreb: “să am grijă la ce?’ . OCIP zice “hai lasa, o sa vezi tu numa”. Continui “ o sa vad ce?” Și apoi, pentru ca buza de calm pe care stăteam a inceput sa se micșoreze ca efect la botox , zic “dacă ți se pare că amenințările tale mă impresionează, să stii că nu”. Nu mai țiu bine minte dacă am zis doar “amenințările tale” sau “amenințările tale de doi lei”, dar din acribie si preocupare ca prietenii care mă citesc sa aibă tabloul cât mai complet, pun si varianta 2. OCIP explodă peste angajații din birourile primăriei, gata sa ghilotineze pe oricare ar fi agreat sau încurajat prezența mea în zonă, mie zicându-mi vorbe încurajatoare de drum bun. Le iau ca atare, nu consider ca trebuie sa continui sceneta asta jalnică, și dau să plec, nu fără un gând că, oare, primarul ăla adevarat pe care cred eu ca ar trebui să-l aibă Aradul, știe cum se comporta sosia lui care îi seamană perfect, ba chiar i-a copiat și râsul ăla mânzesc, marcă înregistrată?! Sfarșit scena 1. Ies pe holul principal de la etajul 1, acolo unde bunii arădeni știu că se află Sala Ferdinand. In fața sălii, ceva agitație, pregăteală etc. Pe hol, dau peste un distins ziarist ardean (căruia nu-i dau numele că nu vreau sa expun omul la represalii ulterioare). Ne știm de mult, dăm mâna, îl intreb ce mai face. Nici nu apucă omul să raspundă , că pe ușa de pe holul aferent își face din nou aparitia OCIP. Dă să coboare scările, dar ma vede stând de vorbă cu ziaristul. Dau sa-l ignor, dar el bulbuca ochii si zice “Mă, tu nu ai plecat încă?” . Mă uit ca prostul la el, și mă gandesc că fie dorm si visez ceva din Kafka, fie sunt la camera ascunsă. Răspund ” E treaba primarului să spună cine intră si cine nu în primărie?! Nu ziceai că ai treabă?” . Repet: eram pe HOLUL PRINCIPAL DIN PRIMARIA ARADULUI, nu în vreun birou obscur. Banuind ca omul asta crizat din fata mea nu era OCIP, ci chiar primarul, si că mă aflasem în tot acest timp într-o eroare privind calitatea persoanei, îi recomand să-și vadă de treaba lui importantă de primar, pe care musai că o are. Începe sa coboare zglobiu scările, adresându-mi-se cu un ton tot mai pițigăiat, pe măsura ce cobora. Rămân perplex din nou: sa fi intrat OCIP in rolul de dizeuză maltratată, că pe măsura ce cobora, vocea i se pițigăia?! Dialogul continuă peste linia sinuoasa a scărilor din holul primăriei; raspund si eu cu voce tare dizeuzei, spunându-i ceva de genul “bravo primare, asta e treaba ta, să ții seama la cine intră în primăria asta, care e loc public?!” . Sunam ca un duet dramatic din Rigoletto, când dizeuza atinse culmea tremoloului și zise ”Te dau afară!!!!” . Apoi, către sărmanul paznic din cușca de la parter : ‘’ dă-l afara din primărie, acuma, acuma imediat, pe ăla , ăla de sus”, și iesi din scenă pe o ușa laterală, în foșnet de mătăsuri. Săracul paznic, angajat la Poliția locală, ce sa facă? Porni încurcat pe scări, cu expresia pe care o are mecanicul auto atunci cand cineva ii cere sa-i spele rufele. Poate omul știa că în mandatul trecut am fost unul dintre puținii consilieri care s-au luptat pentru majorarea salariilor de mizerie ale celor din Politia locală, vreme în care pe primar îl durea la bașcheți. Poate nu știa. Dar expresia lui aia era, care v-am descris-o. Ziaristul nostru, perplex. Îi zic omului de la locală să stea liniștit, că nu are el vreo vină ca vătaful la care lucrează e crizat, și că voi pleca. Cu ziaristul dăm din umeri a paguba, ne dăm mâna și plec. L-am lasat în urma cu o scenă tare, pe care însă nu o va scrie vreodata.Sfârsit scena 2, și ultima, a dramoletei. Ei, acuma, la concluzii, ce să zic?! Ca OCIP (omul –care – interpreta –primarul ) era chiar primarul unui oraș cu oarece pretenții la civilitate ?! De asta v-ati prins, sunt sigur, ca și de micul meu joc al oglinzilor. Dar, sincer, mi-e greu să vreau să cred ca primarul unui oraș poate fi ca acest personaj căruia prefer să nu-i dau numele, el fiind pentru mine o combinație dintre Butt-head și Gigi Maxilar, un personaj obscur din filmul “Cu nasu la psihiatru”. Daca cu primul aduce, având aceeasi prezență scenică și satisfacția că poartă un nume reprezentând o parte a corpului, cu al doilea ar trebui sa facă tandem preocupațional. Ceea ce v-am povestit mai sus nu e, din nefericire, vreun exercițiu de stil, mai mult sau mai putin reușit. E un fapt pe care l-am trait personal, vineri, în primăria Aradului. A ARADULUI, nu a dumitale, Domnule Primar. Dar , hai să nu încheiem prea dramatic. Logica simplă spune că, dacă primăria e a primarului și el poate expulza pe oricine dintr-o cladire publică, poate face la fel cu oricine din oraș sau cu oricine din propria casă, până la urmă. Bine, casa ta e tot a primaurului-vătaf, ca doar Aradul e moșia lui, mostenită din tată-n fiu. Voi fi, așadar, cu mare bagare de seamă dacă o să-l vad prin oraș sau, Doamne- ferește, pe la mine pe stradă. Ceea ce vă recomand și vouă! Nu știu cum ar fi descris prietenul Eli Pintea, fin acordeur al metaforei, toată povestea de mai sus, dar mai ca aș fi curios, așa, ca o provocare amicală la descriptio mundi. Sau cum ar fi zugravit-o un prieten pictor, sau cum ar fi cântat-o Teo. Dar eu, deși nu am vrut să v-o istorisesc, pentru ca subiectul mi se pare, finalmente, jalnic, am facut-o, pentru ca realismul ăsta, care pare uneori suprarealism si teatru absurd, e lumea în care trăim. De asta și pentru că azi am jucat tenis, relaxat. Dar asta e o alta poveste, vorba lui Kipling, pe care l-am tot citat mai sus. Ei, prietenii mei, poate , chiar au lucruri importante de facut. Eu e posibil ca vreodată să ma apuc de scris teatru. Sper ca ipotetica piesă pe care aș putea-o scrie să nu fie la fel de proastă ca cea pe care v-am istorisit-o, prieteni. Florin GalişPanică la Arad înaintea meciului UTA – Poli! Vin movii!
Sorana cu aplauzele, Simona cu Begu cu rachetele
Direcția de Asistență Socială Arad – comunicat de presă





Simona Halep la masa vecină!
Alpolgármester Levente Bognar îi Főnök și la parcări!
Ziua Francofoniei la Gyula, Ungaria
În data de 17 aprilie 2018, sub genericul „Rendez-vous francophone”, Consulatul General al României la Gyula, în colaborare cu Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad (UVVG) a organizat o manifestare culturală dedicată Zilei Francofoniei, la sediul din Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria (UCRU) din Gyula.
La eveniment au participat peste 150 de persoane, din cadrul comunității istorice românești din Ungaria, dar și oaspeți din România, de la Arad, Oradea sau Timișoara. La eveniment au participat printre alții PS Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria și alți clerici din cadrul Episcopiei, Florin Trandafir Vasiloni, consulul general al României la Gyula, Mihály Zalai, președintele Consiliului Județean Békés, Ștefan Oroian și Aurel Becan, membri ai prezidiului UCRU, Eva Iova Șimon, redactorul-șef al săptămânalului „Foaia Românească”, Gheorghe Marc, președintele Clubului Pensionarilor Români din Gyula, Ioan Tat, președintele Autoguvrnării Românești din Șercad (Sarkad), Ion Budai, fost director al Liceului ”Nicolae Bălcescu”, alte cadre didactice etc.
Din România au participat Aurel Ardelean, președintele și rectorul fondator al UVVG, Codruța Stoica, Prorector al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, pr. Ovidiu Duma, repzezentant al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, Speranța Milancovici, decanul Facultății de Științe Socio-Umane și Educație Fizică și Sport la UVVG, Lucian Silaghi, directorul Direcției Județene pentru Cultură Bihor, Anca Stoenescu, inspector școlar general adjunct și alți reprzentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Arad, Cristina Marian și Claudiu Damian, inspectori la Inspectoratul Școlar Județean Bihor, invitați din Timișoara ș.a.
Evenimentul a început prin cuvintele de salut și de prezentare a importanței francofoniei, adresate de consulul general Florin Trandafir Vasiloni și președintele UVVG Aurel Ardelean, urmate de imnurile Ungariei, României și Franței, dar și de alte piese în limba franceză, precum și cântări pascale, interpretate de Corul „Pro Musica” din Gyula, dirijat de prof. Adrian Bughi.
Programul manifestării a cuprins un program oferit de elevi de la Școala Generală „Lucian Magdu” din Bătania (Battonya), care au interpretat cântece sau povestiri; mesaje despre francofonie (Speranța Milancovici și Codruța Stoica), sau despre beneficiile colaborării între România, Franța și țările francofone (studenți de la UVVG, veniți din Algeria și Tunisia), un recital al artistei Claudia Iuga din Arad, precum și mesaje de apreciere despre acest eveniment, adresate de PS Părinte Siluan, Eva Iova Șimon și președintele CJ Bekes, Mihály Zalai.



















