Scriam aici acum ceva timp că am impresia că Aradul a intrat într-un univers paralel. Nu se întâmplă nimic concret, palpabil, dar dacă asculţi discursurile primarului şi a acoliţilor săi, oraşul nostru este cel mai cel dintre cel mai cel. Se fac de toate, avem de toate şi nu ne mai trebuie nimic. Teoria era una, practica era cu totul alta.
Aceeaşi senzaţie o am şi acum, o dată cu oficializarea uneia dintre cele mai grave întâmplări – din punctul meu de vedere – din istoria acestui oraş. Pentru prima dată clubul de fotbal care se numeşte UTA şi care reprezintă oraşul nostru în competiţiile organizate de Federaţia Română de Fotbal a fost mutat din Arad! Echipa îşi desfăşoară partidele oficiale la Şiria (Şiria! cu tot respectul pentru cei de acolo, UTA joacă la Şiria!!!) şi nimeni nu spune nimic. Sigur, nu mai are rost să aducem aminte de incompetenţa celor de la Primărie care nu sunt în stare să asigure un stadion oficial pentru această echipă cu un gazon cât de cât acceptabil. Singura lor acţiune, făcută împreună cu cei din conducerea acestui club, a fost să mute echipa din oraş. Şi să nu aibă parte de reacţii adverse, din contră, lumea să fie foarte mulţumită. Serios acum, pentru prima dată în istoria ei (fie că vorbim de UTA adevărată, fie de acest club) echipa de fotbal a fost scoasă din oraş! Ştiu, mă repet, dar mi se pare incredibil ce se întâmplă. Şi mi se pare incredibilă lipsa de reacţie a noastră, a tuturor. Gheorghe Falcă ne-a mai dat o palmă şi noi ce facem? Ne urcăm în maşini, mergem pe drumul prost spre Şiria, stăm în tribune, aplaudăm şi lăudăm condiţiile de la Şiria! Repet, Şiria!!!!
Cei din conducerea clubului afirmau sus şi tare în toamnă că nu există nicio şansă ca echipa să se mute în afara oraşului, că sigur se vor găsi soluţii, că partenerul cel mai de încredere şi anume Primăria Arad va face totul ca acest lucru să se întâmple. Şi cum nu s-a întâmplat acest lucru, ce fac cei din conducere? Oferă sfaturi despre rutele cele mai bune spre Şiria! În ritmul acesta nu m-ar mira ca în vară, dacă nu se obţine promovarea, conducerea clubului împreună cu Gheorghe Falcă să anunţe că echipa se mută la Timişoara undeva va fuziona cu una din cele două echipe din oraşul de pe Bega, iar noi cu toţii să aplaudăm această decizie şi să ne urcăm pe autostradă spre acest oraş pentru a vedea meciurile de fotbal. Că na, ce are, dacă alte soluţii nu sunt, acceptăm şi asta.
Lipsa aceasta de reacţie poate să fie un precedent extrem de periculos pentru viitorul fotbalului în acest oraş. Ni s-a dovedit, încă o dată, că totul se întâmplă doar cum vrea Gheorghe Falcă. Că datorită fricii avute de unii oameni faţă de acest om, el poate să facă orice vrea cu echipa de fotbal şi nimeni nu va spune câr. Sunt sigur că sunt multe persoane, chiar din interiorul clubului, care nu sunt de acord cu această decizie. Dar care nu spun nimic oficial deoarece se tem de repercursiuni, având în vedere că acest proiect este în continuare girat de primarul Aradului. Aşadar, UTA s-a mutat la Şiria intră în categoria ştirilor de genul cerul este albastru, primăvară păsările cântă, vaca dă lapte şi găinile fac ouă. Hei, hei, hai UTA!