Fanta, Danone, Milka sau Kinder au „măsluit” produsele pentru români și e mare deranj în mass-media! Oare de ce ne mirăm că marile concerne fac asta? Pentru că încă n-am înțeles principiile după care funcționează economia de piață, contestăm realitatea, în stil comunist? Ceea ce se întâmplă în România, respectiv vânzarea unor produse diferite de cele din occident, este consecința faptului că tocmai esențialul, piața liberă și concurența liberă nu funcționează. Acolo unde statul intervine în economie, arbitrar, favorizând discreționar, pe unii și eliminând, fără reguli, pe alții, acesta este efectul logic. Dacă ar fi lăsată liberă concurența și nu s-ar permite crearea de monopoluri sau de înțelegeri de tip cartel, pe piață, consumatorul ar fi cel care ar stabili respectarea standardelor de calitate, cumpărând produsul cel mai bun. Statul n-ar trebui să intervină decât pentru respectarea aplicării principiilor și regulilor stabilite prin acte normative, care să asigure standardele de calitatea ale produsului. Când statul, însă, creează facilități arbitrare unor concerne, prin care, în fapt, nu face altceva decât să elimina concurența pe piață (exemplul cel mai evident este OMV-PETROM, o companie creată prin corupție, căreia i s-au acordat facilități discreționare, ce elimina concurența, prin accesul netransparent și neconcurențial la sursa de materii prime – țițeiul) și permite crearea de monopoluri (mai ales în domeniul comerțului), firesc că marii jucători (companiile multinaționale) profită. Și de ce n-ar face-o dacă nu există reguli și instituții care să-l împiedice? Dacă e singur pe piața, favorizat de legislația creată prin corupție (legi și ordonanțe date la comandă, prin coruperea demnitarilor) și nu există concurență reală, cum să nu profite? Să renunțe, doar așa, din conștiință? Și mai există o problemă. Sub masca că sunt mari investitori și contributori mari la bugetul de stat (în realitate, marea contribuție fiind TVA pe care o plătește consumatorul, retailerul fiind doar colectorul), marile concerne și-au negociat, cu puterea politică (prin corupție, bineînțeles), un statut special în fața autorităților publice. Ba chiar au ajuns să le manageriale și să le trieze personalul, în funcție de interese. În unele cazuri chiar au contribuit la desființarea unor instituții sau disoluția autorității publice în altele, reclamând ceea ce tocmai acum reclamă consumatorul: că s-a aplicat legea și nu se permitea, celor ce au creat monopolurile de piață, sa încalce principiile economiei de piață. Or, când, lăsându-te corupt, ai creat o legislație permisivă în domeniul impunerii standardelor de calitate (avem o legislație arhaică, neadaptată la nivelul pieței, în ceea ce privește protecția consumatorului, pe care singuri ne-o menținem, nu ne-o impune nimeni) și ai instituții doar de decor (ANPC, ANSVSA, Antifrauda, Consiliul Concurenței, etc.), incapabile să sancționeze derapajele și, în special, activitatea oneroasa a celor ce încalcă regulile economiei de piață (concurența), nu e logic ceea ce se întâmplă? Când ai permis crearea monopolurilor pe piața, facilitând astfel eliminarea concurenței (care asigură, de regulă, menținerea pe piața a celui care vinde calitate), adică cel mai important filtru al non-calității, te miri de ce există dublu standard? N-ați observat că, atunci când pătrund pe piața românească, marii jucători își câștigă segmentul de piață, tocmai oferind calitate? Însă, după ce înțeleg cum funcționează piața românească și după ce-și consolidează (prin corupție sau speculând brambureala legislativă) monopolul, nu e logic să-și schimbe modul de abordare și procedeze în consecință, conform cu regulile pieței? Dacă au eliminat orice posibilitate de a fi concurați și și-au asigurat libertatea de mișcare, asigurându-se și de non-combatul autorității publice, de ce ne mirăm că devin ceea ce sunt astăzi: monopoluri de piață, pentru care nu există decât regula profitului maxim, în detrimentul calității? Dacă nu există altcineva să ofere același produs, mai bun și nici o regulă legislativă să-i interzică comercializarea sau sancțiuni pentru neconcordanța dintre etichetă și conținut, ce se poate imputa comerciantului? Că profită de conjunctura creată de puterea politică? Deci, dublul standard nu este imputabil marilor concerne, ce funcționează după regula maximizării profitului, ci statului român, reprezentat de puterea politică, incapabil să creeze reguli și să le impună în ceea ce privește economia de piață și, în special, antimonopol. Asta fac guvernele în țările democrate: se servesc de legi și constituțiile liberale, pentru a nu permite crearea de monopoluri, altele decât cele emanate de concurența liberă. Într-o economie de piață reală, rămâne pe piața cel care respectă regulile și cel care decide consumatorul în urma testului calității și prețului produsului, nu cel care și-a „cumpărat”, prin metode neortodoxe, piața, cum a făcut-o OMV și multe alte concerne multinaționale, ce au speculat că România, din punct de vedere al pieței libere, e o junglă în care funcționează regulile corupției, nu ale economiei de piață liberale, în care statul este arbitrul ce veghează la respectarea regulilor. Cine să apere consumatorul, dacă nu există reguli stabilite prin legi și instituții cu autoritate? Și ce dacă avem organisme ca în Germania sau Franța, dar n-avem legi antimonopol sau care impun reguli de piață și standarde de calitate? Dacă nu e interzis să se vândă și nu există concurență care să filtreze non-calitatea de calitate, ce rost are să ne plângem? Doar ca să constatăm că suntem neputincioși în fața realității? Avem alternativă în condițiile de fapt? Dacă standardele naționale permit punerea pe piața a unor produse inferioare celor de pe piața europeană, pentru că nu există concurența de pe piața europeană care să regleze piața și legislația română (prin acordarea așa ziselor facilități investitorilor) permite crearea de monopoluri și eliminarea concurenței, cum putem acuza concertele multinaționale de dublu standard? Și la ce ne folosește că știm ceea ce se întâmplă dacă nu reacționăm și nu cerem socoteală celor ce conduc România? Avem alternativă, alta decât implementarea economiei de piață, reale, funcționale, în care statul să aibă rol de arbitru, nu de jucător, ca acum? Multinaționalele, logic, urmăresc profitul, nu standardele de calitate a mărfii. Ei vând ceea ce le permite legislația țării unde vând. Regulile funcționarii pieței, în care concurența filtrează nivelul calității produsului, sunt „bucătărie”, internă, unde, din păcate, din cauza lăcomiei și corupției, rămânem la stadiul de amatori. Iar mafia profitului profită, exploatând „dublul-standard”, pentru că i se permite!
Pavel ROMAN
