Doamne, cum s-a schimbat lumea în numai câteva decenii!! Nu mai vorbesc de televizoare, faxuri, tablete, telefoane smart și tot ce mai apare prin casă… Le știm, deja sunt chestiuni uzuale comune, parcă ar exista de când lumea. Deci, nu despre tehnologie vreau să vorbesc, ci despre evoluția sportului, respectiv a fotbalului …
Ieri, pe când ITA (UTA,Flamura roșie, UTA) domina net fotbalul românesc. Echipa se deplasa la un meci cu Ciocanul București cu un camion cu prelată. Ajunși pe Valea Prahovei, jucătorii coboară, se dezmorțesc la o miuță și frig slănină la un foc improvizat. Apoi, merg mai departe, ajung la București și ITA câștigă la scor(3-1). Astăzi, autocare, avioane, alimentație riguros supravegheată, refacere, medicație…
Ieri, fotbaliștii aveau buzunar și în buzunar o batistă. Azi, își suflă nasul și scuipă.
Ieri, fotbaliștii erau gentlmani, tunși, frezați. Ca un amănunt picant, marele Bonihady (cel care are și azi recordul de 49 de goluri, într-o singură ediție de campionat) nu intra pe teren fără un covrig din care mai ronțăia din când în când. Astăzi, fotbalistul are atâtea tatuaje de zici că e născut fără piele; mai nou se poartă freze turbate și bărbi – dacă nu ai măcar una din fițele astea, se cheamă că ești țăran prost, nu fotbalist.
Ieri, un meci de fotbal era un poem romantic, se juca de plăcere, nu se trucau rezultatele, nu era mafia pariurilor. Astăzi, fotbalul este o industrie și, ca orice industrie, urmărește doar rezultatul, profitul. Mafia pariurilor căpușează onoarea fotbalului, meciurile sunt „aranjate”, se stabilește cine câștigă, la ce scor, în ce parte a meciului se dau golurile și chiar cine marchează.
Ieri, era, cum spuneam, romantism, azi e mercantilism. Contează rezultatul, nu estetica jocului. Și totuși, văd țări în care stadioanele gem de lume. De ce, oare? Pentru că și oamenii s-au adaptat, au fost adaptați la noile realități. Chiar și noi nu mai suntem aceiași. O fi bine, o fi rău?!
Tristan MIHUȚA
