De la Jeni (Genin). Azi, despre grefiere

Când eram ziarist, nici prin cap nu mi-ar fi trecut să-mi întreb șefii de ce trebuie să vin duminica la lucru, de ce trebuie să merg sâmbăta la un accident (daaa! doar s-a întâmplat sâmbăta, când să merg?!), de ce nu pot merge la patru acasă (dăăă! evenimentul cutare, bietul, nu s-a programat după programul meu de la ziar!) etc. Toate astea, pe un salariu adeseori neîndestulător și cu mari sacrificii pentru familie și restul lumii. Când, după 16 ani de presă, am căutat un job la opt ore, am făcut-o pentru că fiul meu ajunsese să îmi spună „mami, tai, tai”, pentru el fiind, practic, o mami care veșnic pleca „tai, tai”, adică alerga undeva. Ce vreau să vă spun… N-a stat presa în loc după ce-am plecat, după cum n-o să stea nici tagma grefierilor în loc după ce pleacă cei care consideră că stând extra-hours la serviciu merită tratament special. Le propun să meargă și sâmbăta și duminica la serviciu, așa cum am făcut-o și eu, ani în șir, fără să pretind că am dreptul la vreun tratament preferențial privind pensionarea sau salariul sau mai știu eu ce.

Încă ceva, extrem de important. Dacă tagmei i se pare că muncește prea mult, eu, fiind obișnuită cu un job ca acela de la ziar, ba, ulterior, chiar cu două joburi, muncind și acum până seara la 8.30, zilnic (pentru ca abia din două salarii să fac unul de grefier!), le propun grefierilor care nu mai pot și nu mai pot, să plece, fiindcă mi s-ar părea PARFUM să ocup un post de grefier, chiar și așa, suprasolicitant, cum e el, pentru cei 15 ani pe care-i mai am până la pensie. Iar pensia o vreau conform principiului contributivității.

Diferența o va face faptul că, spre deosebire de ziar, unde stăteam prin ploi și vânturi, așa cum nici măcar ziariștii de azi nu mai stau, adeseori, la Tribunal e cald și bine, mă mai amuz și eu cum se ceartă doi pe mobila verde din bucătărie, de scris corect scriu, studii am, har Domnului, doar loc n-am, locurile fiind ocupate de cei care ies acum în stradă cum că le e prea greu. Faceți loc vă rog, să văd și eu un concurs pentru angajare de grefieri, cum să vă spun, cam așa, de vreo 15-20 de posturi odată!

PS – Sper că nu voi auzi vreun prost care să debiteze ceva gen „nu se compară munca de ziarist cu aceea de grefier, ca dificultate și importanță”, că-l caut și-l bat cu maiul! Ideea este că munca de ziarist, oricând și oriunde, cu subiect și predicat, este net mai grea decât aceea de grefier. Am în dulap câteva sentințe oribil dactilografiate, cu un sictir față de meserie de nedescris, drept care, dacă cineva va îndrăzni să înceapă războaie, dau facsimile, să n-avem vorbe. Cu nume și prenume de grefieri certați cu 40 la sută din normele ortografiei românești. Punct.

Eugenia CRAINIC