Ministrul Costache și-a dat demisia! De ce numai el?

Corectă, morală și decentă decizie! A fost depășit de situație, mai ales că mafia fiscală dicta ce și cum trebuie să se facă! El era ținut, de decor, pentru că era nevoie de imaginea lui de profesionist integru. Or, când banii se alocă pe criterii clientelare și cadrele medicale sunt sacrificate, aiurea, din lăcomie și interese private, era previzibilă demisia. Și eu aș fi procedat la fel. Din păcate, în România, datorită imoralității ce a cangrenat întreaga societate, miniștrii reali nu sunt cei aflați în funcție, ci cei care împart banii și hotărăsc unde ajung banii și care sunt prioritățile. Ei conduc România! Adică șefii de carteluri care se ocupa de achiziția și vânzarea medicamentelor și a materialelor sanitare sau care monopolizează tot ceea ce este lucrare publică și atribuirea banilor publici. Nu uitați că ministrul sănătății este și a fost un profesionist, practicant, nu un politruc guraliv, cățărat în funcție pe bază de interese de tip mafiot. Iar dacă a plecat, înseamnă că s-a sătura să execute ordine imbecile, venite de la politruci, preocupați de procente electorale, nu de pandemie! Pesemne că nu a fost de acord cu politica iresponsabilă a alocării banului public și, mai ales, cu modul catastrofal în care Arafat și Vela au manageriat situația, ajungându-se la tragica și stupida situație în care sunt atâtea cadre medicale deja infectate, încât este pus în pericol întreg sistemul sanitar. Mă așteptam, încă de marți, ca cei care-și dau demisia (sau să fie demiși de premier), să fie, în bloc: Vela, Arafat și ministrul sănătății, Costache. Iar toți managerii de spitale, unde s-au constatat cazuri de infectare a cadrelor medicale cu coronavirus, să fie demiși fără nici o altă verificare și trimiși la parchete. De asemenea, toți cei care se ocupă de achiziția de materiale sanitare, care n-au înaintat comenzi sau le-au înaintat unor firme obscure, protejate politic, să fie demiși și să li se facă plângere la parchete. Acestea erau măsuri care arătau buna credință a celor care, se pare, doar mimează lupta cu coronavirusul. Nu conferințe de presă, cu promisiuni și laude la adresa celor ce n-au făcut nimic! Prioritatea Guvernului și a celor ce coordonează lupta împotriva coronavirusului, era să asigure materiale și echipamente, în primul rând de securitate și protecție, personalului sanitar. Nu contează cum și de unde. Dacă ai valoare și vrei, poți! Prin reconversia activității unor societăți comerciale, achiziții, punerea în funcțiune a unor unități aflate în conservare, redeschiderea unor fabrici de medicamente, etc. Erau și sunt infinite posibilități care puteau fi valorificate. În acest sector trebuiau dirijate, cu prioritate, fondurile. Dar nu s-a făcut nimic. Spitalele sunt în avarie, economia blocată și trăim din rezerve și la mila lui Dumnezeu. Apropo! Știți care este cel mai mare pericol ce ne paște? Știți de ce se va muri, cu zile, în curând? Din lipsa medicamentelor necesare tratării celor afectați de coronavirus (la această oră este o penurie mondială de kaletra/lopinavir/ritonavir, de hidroxiclorochinină, redemsivir, amoxicilină, doxiciclină, paracetamol, etc.), din lipsa echipamentelor de protecție pentru cadre medicale, polițiști, jandarmi, militari și alte categorii de funcționari ce sunt angrenați în această grea bătălie cu virusul (de ce nu se solicită, rapid, firmelor care au utilaje, să producă echipamente și substanțe?), din lipsă de paturi, insuficiente dacă numărul celor cu o formă gravă va depăși 2000 (de ce nu se rechiziționează cămine de studenți sau licee, pentru a fi transformate în spitale de campanie și dotate urgent?), din lipsă de ventilatoare mecanice (de ce nu se solicită unităților de profil, capabile să le producă rapid, înaintându-se comenzi?) și, mai ales, din lipsa de dezinfectanți profesionali (când avem atâtea firme care i-ar putea produce). Ce-a făcut Orban și miniștrii săi, în perioada de la declanșarea stării de urgență? Italia era avertismentul ce trebuia să ne convingă că trebuie să ne pregătim. Italia a ajuns în situația în care, din lipsă de echipament medical, decide, precum la cea mai funestă loterie, cine trăiește și cine moare. Toți știau că asta va urma, dar nimeni n-a luat măsuri în acest sens. Ce se așteapta? Să intervină Dumnezeu? Ce-au făcut și ce fac miniștrii României care ar trebui să ia decizii în acest sens? S-au izolat și au mimat că iau măsuri, din carantină? Ce-au făcut concret, în afară de a lansa comenzi către tot felul de furnizori dubioși, care au promis că aprovizionează, la prețuri astronomice? S-au asigurat că pot trata un număr mare de bolnavi, în cazul în care aceasta depășește capacitatea actuală? Chiar ministrul sănătății ne-a furnizat grafice în care se ia în calcul o astfel de ipoteză. Ce-au făcut pentru a preîntâmpina dezastrul? În loc să stimuleze, au blocat economia, lansând, prostește, operațiunea șomaj tehnic, în loc să asigure, întâi, necesarul de paturi, de  echipament sanitar și de medicamente, înainte de a asigura șomajul tehnic? Cu ce se laudă la conferințele de presă? Cu o Ordonanță imbecilă, dată fără consultarea specialiștilor, prin care 70% din obligațiile bugetare datorate anterior declarării stării de necesitate (TVA aferent lunii februarie și impozit pe profit aferent trim. IV – 2019), nu se mai colectează la buget? Pe cine au favorizat prin această Ordonanță? Pe cei ce vor rămâne, la voia sorții, fără venituri? Sau exact pe cei ce n-au fost afectați cu nimic de coronavirus, adică marile retailuri și corporațiile multinaționale care și-au oprit, benevol, activitatea, anticipând că nu vor mai avea comenzi. Astfel, cei ce colectează TVA de la populație, marile retailuri, nu au mai achitat la buget TVA aferent lunii februarie și nici impozitul pe profit aferent trim. IV – 2019. Vi se pare corect? Le-au crescut încasările, cu peste 25%, dar ei se comportă ca victime ale epidemiei. Ce-au avut în cap guvernanții când au dat această ordonanță, prin care s-a permis amânarea la plată, fără penalități și dobânzi, a obligațiilor anterioare? Din ce bani vor susține cheltuielile generate de epidemie? Din împrumuturi, la dobânzi uriașe? De ce n-au procedat precum grecii, să ofere stimulente celor care-și pot plăti obligațiile la termen? Din păcate, măsurile timide și bâlbâite ale guvernanților, luate până acum, se vor transforma în tragedii, cât de curând. Pentru că, de această dată, problemele nu se mai pot rezolva natural, din inerție, cu incompetenți în posturi de decizie și cu imbecili în posturi de execuție. Incompetența, nepotismul, clientelismul politic, slugărismul mafiei fiscale, vor genera, de această dată, ceea ce este logic: moarte, respectiv haos social și economic. Pentru că, continuând să bâjbâie și să amâne luarea unor măsuri concrete și radicale, de teamă să nu supere marii oligarhi financiari ce controlează clasa politică și pe cei care nu renunță la devalizarea bugetului, nici o clipă, Guvernul va claca în curând, când se va vedea depășit de situația creată chiar de el. Iar cazul Suceava (care va fi urmat, în curând, de Arad, București, Iași și alte unități sanitare, deja în dificultate), este un avertisment ce arată crasa incompetență la nivel decizional și diletantismul  profesional al celor ce coordonează acțiunile în cazul COVID-19. În aceste circumstanțe, „cu mortul băgat în casă” (multi, pseudo-„specialstul” Arafat) și zgândăriți mereu „cu bățul prin gard” de Tăriceanu și Ponta, să nu vă mirați că în toamnă, pesedeii se vor întoarce triumfali, să-și reia marșul spre dictatură, cu Iordache, Nicolicea, Ștefănescu în frunte, reabilitându-l pe Dragnea. Acesta va fi efectul slujirii intereselor de tip mafiot, de către Guvern, ale oligarhiei financiare a României, în dauna interesului general. Iar istoria nu iartă!