Acum vreo trei săptămâni, poate și mai bine, m-am dus la farmacie, să iau ceva medicamente. După ce am cerut cele necesare, i-am spus tinerei de la ghișeu: Domnișoară, caz ipotetic – vine peste noi virusul ăsta nou,ce ar trebui să am acasă? Păi, aia, aia, aia … De tuse, de febră … Simt că nu prea e pregătită pentru noua boală, dar asta e. În spatele meu, foială și zâmbete. Un fel de „uite la ăsta, i-e frică de coronavirus, că vine și la noi”. Farmacista chiar mă întrebă: „Credeți că? …. ” . „Orice om cu minte ar trebui să își dea seama că va veni și la noi, zic. E ca un bulgăre de zăpadă care vine la vale, că doar trăim globalizarea, nu”?
Cum să nu fii măcar prudent, cum să nu înțelegi că dacă a ajuns din China în Italia, că va ajunge și la noi? Să nu mai spun că Aradul e punct de frontieră. Zeci, sute de mii s-au vânturat pe aici, venind din Italia, Spania, Franța etc. Uite, din toți morții României (29 la această oră) vreo șase sunt din Arad. Cei mai mulți de aici provin.
Ce nu înțeleg eu, ca profan (deși am și calificarea de asistent medical). De ce se fac teste, inclusiv în spitale, abia când pacientul manifestă simptome specifice acestei boli? Adică, după ce a infestat și medici și asistente și alți bolnavi. Cică se fac teste conform „protocolului”. Era să scap o înjurătură despre mama lor și despre protocoale. Dar săracă mama lor nu are nicio vină, că nu știa ce naște.
Tristan MIHUȚA
