Transformarea spitalelor româneşti în focare de infecţie cu COVID-19, într-o viteză neverosimil de mare, şi mai ales, prin infectarea medicilor români, a născut o întrebare firească: de ce se întâmplă toate astea? Să fie de vină proasta dotare a unităţilor spitaliceşti? Să fie de vină proasta echipare a medicilor români?
L-am căutat din nou pe medicul Adrian Dărăbanţiu, liderul Sindicatului Medicilor de Familie din judeţul Arad, cel care a fost primul care a tras şi semnalul de alarmă către Ministerul Sănătăţii pentru suspendarea cardului de sănătate.
Deşi a folosit un ton ironic, răspunsul medicului Dărăbanţiu a fost cât se poate de clar şi de concis:
-Vreau să îţi explic ca şi cum tu ai fi în clasa pregătitoare, mi-a spus. Bolile sunt de două feluri: infecto-contagioase şi alealalte! Cele două tipuri de boli nu au voie să se întâlnească într-un spital. Pe de altă parte, bolile cronice nu stau până trece o epidemie de boală infecto-contagioasă, iar bolnavii cronici trebuie să aibă parte de îngrijire spitalicească şi medicală. Apoi, atâta vreme cât triajul bolnavilor care vin la Spitalul judeţean Arad se va face tot la UPU (Unitatea de Primiri Urgenţe, n.r.), numărul de îmbolnăviri va creşte continuu şi în rândul populaţiei şi în rândul medicilor. Cineva a avut buna idee să plaseze cortul acela în faţa spitalului. Însă cei selectaţi trec tot pe la UPU. Altă idee bună a fost aceea de a transforma sălile de la EXPO Arad în centre dedicate selectării celor infectaţi cu COVID-19. Dar asta trebuia făcută de alaltăieri, nu după ce Aradul va ajunge un oraş-focar de infecţie.
-Şi, încă o dată, de ce nu se spun toate astea? De ce nu se iau măsurile astea? Sau de ce se întârzie luarea unor măsuri radicale?
-Am scris propunerea mea şi pe pagina de facebook a Consiliului Local Civic: Spitalul judeţean Arad trebuie închis imediat, după care dezinfectat şi redeschis pentru alealate boli! După cum ţi le-am clasificat. Nu se iau aceste măsuri fiindcă toţi decizionalii se gândesc prima oară la funcţiile pe care le-ar putea pierde, dacă ar avea curajul să ia aceste decizii. Iar alţii sunt prea comozi. De spus, nu se spune despre toate astea ba de frică, ba din proasta pregătire profesională. Oare chiar atât de importante sunt funcţiile astea? Mai importante decât sănătatea populaţiei?
Ovidiu BALINT
