Sunt bulversat. Vestea am primit-o acum câteva minute. Virgil, Zizi, cum îl alintau prietenii, și a avut mulți, a hotărât să sară. Dar nu cum o făcea, impecabil și inegalabil, în timpul meciurilor de fotbal, lovind mingea cu capul, venind la colțul lung al porții adverse, înălțându-se imperial.
În această dimineață a sărit din nou, dar în jos. De la al treilea etaj al blocului unde s-a retras în liniștea lui de când l-a părăsit soția. Nu-i plăcea să vorbim altceva decât despre fotbal, nici nu-l interesa altceva. Poate despre fetele lui, pe care le-a văzut tot mai rar. E găian sută la sută, cu un an mai tânăr ca mine, fost coleg de clasă, la Școala Generală nr. 10 din Gai, cu Ștefan Matei, un alt fost fotbalist, fundaș central la Strungul și UTA . Erau cei mai buni prieteni. Se vor întâlni din nou în cer.
În ultimul timp vorbeam destul de des la telefon. Mergea periodic la piața de la Miorița. Îl adula pe Cornel Dinu, considerându-l cel mai deștept om de fotbal din România.
În anul 1979 am fost cu Strungul în Austria. Prima noastră deplasare într-o țară capitalistă. Într-o noapte, eu, Zizi și Matei am sărit pe geamul hotelului ( de la parter) și am luat-o pe străzile Vienei. Am dat cu banul pe un trotuar. Rămânem sau nu definitiv în Austria? N-am reușit nici unul să alegem acest lucru. Erau acasă iubitele așteptându-ne să ne întoarcem cu gențile pline de Rexona … Virgil și-a cumpărat un ceas pe care l-a păstrat până acum. Mai bine rămânea el acolo. Aici căsnicia l-a distrus!
Zizi….nu-mi vine să cred. Așteaptă-mă cu Ștefi Matei acolo sus și …. dăm cu banul.
Foto 1: Virgil Bran, în dreapta mea, sus, al treilea din stânga
Foto 2. Coleg cu mine la dansuri populare , anii 1966-1967, la Școala Generală nr. 10 din Gai. Poza este făcută la Sala de festivităti de vis-a vis de Fabrica de spirt si drojdie ( azi sunt blocuri acolo).
După autopsie, corpul neînsuflețit va fi depus la Capela cimitirului ortodox din Grădiște.
Ioan Hamza
