Deranjați de efectul activității unor ONG-uri, precum „Agent Green”, „Rise Project” și alte asociații non-profit ce atrag atenția asupra jafului ce se petrece în pădurile României, mafia pădurilor, în frunte cu „Romsilva” și ”Schweighofer”, a demarat o campanie de intoxicare mediatică, precum că suprafața împădurită a României, chiar dacă s-a tăiat fără control și fără limite, de fapt a crescut și nu a scăzut (!?). Un fel de fachirism absurd, în care iei doi bani din punguța cu doi bani și mai rămân trei bani. Argumentul suprem, îmbrățișat de mafia silvică, constă în faptul că tăierile (rase) nu scad fondul forestier, ci-l regenerează, permițând semințișului să se dezvolte (!?). De asemenea, tăierile (rase) sunt justificate prin existența dăunătorilor, doborâri de intemperii sau necesitatea răririlor pentru creșterea calității arboretelor.
Apropo de regenerare (defrișări în urma doborâturilor de vânt) și cum calculează și raportează „Romsilva” suprafețele
În 2002, mă aflam la Lăzarea, în jud.Harghita (lângă Gheorghieni), unde, alături de colegi din Arad, Mures, București, am verificat exploatarea totală a unei coaste de munte, denumită „Alsoerdo” (câteva zeci de hectare), doborâtă de o furtună. Știți ce a fost curios? Că vântul, șmecher (că corupt nu putea fi), a doborât exact ce-au vrut cei din Lăzarea, adică versantul pe care se situa, exclusiv, pădurea privată a cetățenilor din Lăzarea (încă nu era constituit un composesorat, fiind în funcțiune o asociație a proprietarilor de păduri, care dețineau pădurea de fapt, nefiind emise titlurile de proprietate).
Între pădurea privată și ce a statului român, trecea un drum forestier. În stânga (spre Nord), se afla pădurea privată („Alsoerdo”), iar în dreapta, pădurea administrată de Regia Autonomă a Pădurilor, actuala „Romsilva”. Extrem de curios și aparent, ciudat, nici un arbore din pădurea „Romsilva” nu a fost doborât de vânt. În schimb, în pădurea privată, aflată în același perimetru (pe același munte), nici un arbore nu a rămas în picioare. Cum a fost posibil? Simplu! Totul s-a petrecut ca urmare a aplicării aceleiași rețete pe care o aplica azi „specialiștii” „ROMSILVA” pentru a justifica exploatările masive din ultimii treizeci de ani: tăieri (în fapt defrișări), chipurile, pentru regenerare, întreținere, respectiv eliberarea semințișului. Astfel, în decurs de peste zece ani, între 1991 și 2002, în zona „Alsoerdo”, Direcția silvică Harghita (prin Ocolul Silvic Gheorghieni) a aprobat, sub diferite pretexte a regenerării pădurii (eliminare dăunători, recoltare uscături, rărire, etc., etc.), exploatări multiple de masă lemnoasă, la mici intervale de timp. În schimb, în pădurea alăturată, multe dintre aceste intervenții pentru regenerare (de rărire, de eliminare dăunători sau de eliminare arbori uscați, etc.) n-au fost considerate nici necesare nici urgențe și nici oportune. În acest mod, prin tăieri repetate (exploatări în fapt), arboretul din pădurea „Alsoerdo” a fost slăbit, arborii din zonă, rămași, fiind foarte rari, pădurea fiind expusă (doborâta) în cazul unei furtuni, exact cum s-a întâmplat. Deci, deși, aparent, din punct de vedere legal, nu era nici o neregulă – pentru că așa zisele tăieri, ce au avut ca scop declarat regenerarea și întreținerea și s-au făcut sub supravegherea și cu aprobarea Direcției Silvice Harghita -, în fapt, totul a fost premeditat, urmărindu-se exact ceea ce s-a petrecut: nu protejarea pădurii, ci slăbirea arboretului în vederea defrișării totale a arboretului, de către unele firme care deveniseră proprietari de fapt, prin intermediul unor tranzacții dubioase (Regia Autonomă a Padurilor nu a fost înștiințată privind transferul de proprietate, deși, prin lege, avea drept de preemțiune în cazul înstrăinării pădurii).
Timp de două luni am analizat fiecare intervenție (tăiere) asupra arboretului făcută în ultimii zece ani. Am analizat rapoartele, notele de fundamentare și constatările (de specialitate) pe care s-au bazat deciziile privind intervențiile de exploatare. De asemenea, au fost analizate inventarele, actele de punere în valoare, cu toate piesele aferente, constatându-se că intervențiile aprobate de Direcția Silvică nu au fost oportune și s-au bazat pe date nereale în ceea ce privește gradul de infestare, îmbătrânire, desimea arboretului, oportunitatea răririi,mărimii procentului de arbori uscați, etc., adică a regenerării.
S-a constatat astfel că argumentul real al deciziilor Direcției Silvice Harghita privind exploatările repetate din zona „Alsoerdo” n-a fost regenerarea pădurii, ci a fost determinat de factorul economic, adică de realizarea de profit și nicidecum de protejarea, conservarea și exploatarea rațională a pădurii. Ceea ce a făcut Direcția Silvică Harghita, Ocolul Silvic Gheorghieni, a fost ca prin tăieri repetate, justificate de necesitatea regenerării pădurii, să pregătească pădurea pentru defrișare totală (exploatare industrială). Or, tăierile inoportune, decise pe baza unor argumente nejustificate, au avut ca efect exact ceea ce s-a urmărit: slăbirea arboretului și, în consecință, la prima furtună, acesta a fost doborât total. Ceea ce nu s-a întâmplat cu arboretul alăturat, administrat de „ROMSILVA” care n-a fost supus unui proces atât de radical de lucrări (tăieri) pentru regenerare și întreținere.
Urmare a constatărilor, întreaga conducere a Direcției Silvice Harghita, respectiv a Ocolului silvic Gheorghieni, a fost destituita și trimisă în judecată. Deci, chestia cu regenerarea arboretului (adică răritul, protejarea semințișului, eliminarea arborilor infestați etc.,) prin tăieri dese și nejustificate, nu este, întotdeauna, scopul real, ci pretext inventat pentru a fi defrișate pădurile, adică a se exploata industrial masa lemnoasă și a se realiza profit. Or, a folosi astfel de argumente, profitând de ignoranță, că e oportun să defrișezi pădurea, nu s-o tai (cum spun normele silvice) pentru a regenera pădurea, adică a face loc arboretului tânăr (semințișului), este o aberație din toate punctele de vedere. Pentru că pădurile, de regulă și fără tăieri și fără alte lucrări de amenajare, se autoregenereaza, iar intervenția omului, prin tăiere și, în special, prin defrișare totală, este, în cele mai multe cazuri, nejustificată, fiind determinată de lăcomie (cererea de de masă lemnoasă, pentru realizarea de profit) nu de protejarea (regenerarea)
Din păcate, sub masca regenerării, adică a curățirii, selectării speciilor, eliminării arborilor infestați, prin tăiere, silvicultorii ascund adevărată fața a monedei: defrișarea (exploatarea) totală și necontrolată a pădurilor, dincolo de păstrarea echilibrului, adică de limitele în care pădurile se pot regenera și menține cu adevărat. Între posibilitatea de a exploata masa lemnoasă, la nivelul la care nu este afectat și pus în pericol fondul forestier și ceea ce se întâmplă în realitate, este o discrepanță incontestabilă, generată de goana dupa profit iresponsabilă, pe care silvicultorii, cei care ar trebui să apere pădurea, din păcate, o ascund.
Acesta este adevărul pe care cei mai mulți dintre silvicultori îl ascund, atunci când susțin că defrișările sunt, de fapt, tăieri pentru regenerare și întreținere și că suprafața împădurită a României, deși s-a tăiat fără limite, a crescut. Un adevăr fals, influențat de factorul economic, nu de grija față de pădure, așa cum ar trebui să fie preocuparea principală a silvicultorului. Ce-o să spunem copiilor? O să le arătăm tufele (semințișurile) rămase după defrișări, pe care „Romsilva” le raportează ca păduri și o să le spunem că aceștia sunt codrii seculari ai României? Cine-o să-i vadă? Nepoții copiilor noștri? Copiii noștri n-au dreptul să mai vadă pădurile României, așa cum au fost acum treizeci de ani, lângă orașe și sate și lângă șosele? Înțeleg lăcomia, până la punctul în care nu trebuie să ne prostiți că tufele sunt păduri în regenerare și că aceasta justifică defrișările iresponsabile.
E prea mult și penibil, chiar și pentru mafia silvică, fără scrupule, care tratează pădurile României ca pe bunul privat al șefilor din „Romsilva”, să susțineți că tufele sunt păduri rezultate din tăierile de regenerare! Poate suntem ignoranți în ale silviculturii, dar nici chiar așa să confundăm tăierile pentru regenerare cu defrișarea!
Pavel ROMAN
