Este, deja, de notorietate faptul că, toate piețele din Arad, au fost împrejmuite cu garduri separatoare ale Poliției Locale. Care a fost sensul, habar n-am și nici nu mă chinui să înțeleg. Cei din administrația publică locală au mințile prea odihnite ca să le pot pătrunde logica. Dar, ca și un exercițiu de imaginație, înclin să cred că sunt montate pentru a permite accesul unui număr limitat de persoane în piețe.
Ceea ce, oricum, nu se întâmplă. 😉
Un alt răspuns la acest exercițiu, și care e mai aproape de realitate (zic eu), este acela că, scopul gardurilor, este acela de a ne învăța și cu țarcul, așa cum au făcut-o cu statul în casă. Imaginea de viitor mi-e foarte clară, cu cetățeni dresați, închiși, de fapt, într-o imensă grădină umanologică. Un staul enorm de oi, de vaci, de boi, cum doriți… cu fețe de oameni.
Administrația publică locală arădeană a îmbolnăvit acest oraș, frumos odată, cu modul în care înțelege să conducă destinele cetății, cetatea și cetățeanul fiind înlocuiți, brutal, de interesele proprii ale potentaților zilei, interese meschine, personale, de grup sau de partid.
Nu degeaba culoarea partidului conducător este cea galbenă. Este culoarea icterului, căci aceștia nu sunt altceva decât un icter în organismul reprezentat de orașul nostru.
De 30 de ani suntem conduși doar de boli, unele contagioase, altele mecanice. Au alternat la conducere Ciuma roșie și Icterul galben.
Când, oare, vom reuși să creăm anticorpii care să stârpească aceste boli?!
Adrian IVANOF
