Ne mai „frigem” odată? 

Mark Twain a spus un adevăr incontestabil: dacă votul ar conta, n-am mai fi lăsați să votăm! De ce e un adevăr? Pentru că doar aparent decizia ne aparține. În realitate, nu avem opțiune și nici liber arbitru. De fiecare dată suntem puși doar să decidem între ce ni se oferă, adică între ce ni se impune, de fapt. Și, în pofida iluziei că avem de unde alege, de fapt n-avem. Asta pentru că sistemul politic este construit și funcționează pe principii mafiote, pe care cetățenii nu le pot controla. Adică, nu promovează, decât aparent, valorile și principiile morale. Candidații nu sunt selecționați pe criterii morale ci sunt impuși pe criterii de apartenență la grupuri de interese, de subordonare necondiționată, de lichelism, adică de capacitatea de a se prostitua moral și de a renunța la principii și scrupule. Astfel, candidatul ideal nu e cel mai valoros profesional și moral, ci cel care joacă cel mai bine rolul de competent și moral, dar e dispus, în realitate, la orice compromis i se cere, păstrând doar aparența de profesionist și de moralitate.

Din păcate, dincolo de aparențe, totul se rezumă la slugărnicia fața de adevăratul stăpân, respectiv față de indivizii care decid la nivel de partid. Și, la nivel de partid, decid cei ce au puterea financiară. Grupările politice, par, privite superficial, niște noțiuni abstracte, ce au la bază doctrine și reguli concrete, al căror efect e deservirea cetățeanului și realizarea binelui public. Nu-i așa! Grupările politice, cel puțin la noi, nu mai au nici o treabă cu cetățeanul și binele public, iar doctrinele și principiile sunt pur demagogice. În realitate, grupurile politice nu sunt altceva decât adunături de indivizi care luptă, prin orice mijloace, să ajungă la administrarea banului public, pentru a-și însuși o parte consistentă din impozitele și taxele plătite de cetățeni. Acești indivizi, care reprezintă, în fapt, adevărata față a grupărilor politice, nu operează la vedere. Ei nu au fețe publice și nici funcții importante în partide. Însă au decizia, pentru că sunt sponsorii care propun, susțin și propulsează candidații și culeg beneficiile exercitării puterii, pentru că, prin candidații imorali propulsați, controlează distribuirea banului public. Așa că, atunci când vă exprimați opțiunea, votând, doar aparent votați un candidat.

În fapt votați accederea la putere, adică la administrarea banului public, a celor ce-au hotărât cine este candidatul. Pentru că, fără influența și banii lor, candidații n-au nici o șansă să se afirme și să se impună. Or, când nu știi cine a făcut selecția, cine susține financiar candidatul, cine-i organizează și dirijează campania electorală, adică cine va fi beneficiarul real al adjudecării portofoliului, nu e clar că votul nu e liber și necondiționat? Liber arbitru ar fi dacă am ști cine a hotărât candidatul și ce interese urmărește prin susținerea candidatului. Abia atunci am vota în cunoștință de cauză. Pe de altă parte, când votezi un candidat care a fost în funcție, ai văzut ce poate, pe cine deservește și îl reconfirmi, fără să  înțelegi mecanismul prin care sunt sifonati banii publici, înseamnă că ești un ignorant irecuperabil, suferind cronic de prostie asimptomatică. Asta e o tragedie! N-ai nici o scuză, dar asta e! Ești captiv asumat și-ți duci crucea predestinată. Când nu mai repeți greșeala (și ar fi bine să devină o regulă), înseamnă că gândești și ai evoluat. Când însă ai în fața alternativa de a alege între doua rele, adică între doi candidați ce sunt susținuți de grupări concurente la furtul banilor publici, atunci chiar că există o dilemă. Pe care să-l alegi? De unde să știi care dintre cei ce au propulsat candidatul, sunt mai avari, mai lacomi, mai perfizi și mai imorali? Treizeci de ani de alegeri „libere” n-au oferit un răspuns la această dilemă și mereu ne-am fript. Puțini, foarte puțini au infirmat realitatea că majoritatea candidaților au fost, sunt și vor fi slugile crimei organizate. Am votat cu PSD, ne-am fript! Am votat cu PDL, ne-am ars! Am votat cu PNL, ne-am prajit! Am votat cu PNȚCD, ne-am opărit! Am votat cu PRM, eram să ajungem la balamuc! Ce mai avem? USR?

Știe cineva cine sunt „greii” care susțin financiar această grupare și pe candidații „selecționați” ca să știm ce urmează în următorii patru ani, dacă-i votăm? Ca să nu ne mai ardem, frigem, opărim sau să scăpăm de balamuc? Ca să scăpăm de blestemul: „schimbarea regelui, bucuria prostului?” Eu unul sunt într-o mare dilemă, din acest punct de vedere. Pentru că dacă știu cine sunt regizorii ce implementează scenariile, actuale, la PSD și PNL, nu-i știu pe cei de la USR. Și cum nu poți juca, aiurea, fără muzică, cum să votez în orb? Așa, ca la loterie?

Dacă mă trezesc că sforarii din culisele USR sunt mai avari, mai cinici, mai perverși, mai ipocriți și mai lacomi decât cei de la PSD sau PNL? Nu ne-am ars cu PDL-ul lui Udrea, Cocoș, Videanu&Co., care au jefuit totul, de-au lăsat România mai ceva ca Ștefan, câmpiile, în fața turcilor? Ce naiba am făcut, atunci? Gândesc ca unul care nu așteaptă „recompense” sau vreo „șansă” de promovare politică și nici nu vede „cai verzi pe pereți”, ci ca un om normal într-o lume normală, care ar vrea ca votul să nu mai fie, veșnic, o farsă, ci să conteze, cu adevărat! M-am săturat de cumpărat iluzii, vândute de șmecherii ce mă tratează ca pe prost!