De la Jeni (Genin) citire: Azi despre „diasporezi”

M-a pus dracu’, că mai bine n-oi putea zice, să postez înainte de prezidențiale că mi s-ar părea de bonton ca membrii diasporei CARE NU MAI DORESC SĂ REVINĂ VREODATĂ ÎN ROMÂNIA, să voteze doar pentru conducătorii de acolo, din comunitățile în care locuiesc, unde plătesc impozite, unde își trimit copiii la școală, unde trăiesc efectiv. Well, proastă decizie! Atâta înjurătură nu mi-am luat de când sunt, bașca nush câte block-uri, de la inși care mă acuzau că bag pumnul în gură diasporei crezând una ca asta și că le interzic să fie români și să aleagă conducători pentru țara lor. În care, lucru extrem de important, repet: NU MAI AU DE GÂND SĂ REVINĂ. Mi-au subliniat, cu vehemență, că ei trebuie să voteze pentru părinții și rudele lor, care sunt în țară și pentru care vor o viață mai bună. Tot eu, la auzul motivației, am opinat că părinții aceia, alături de rudele lor, CHIAR POT vota pentru sine, că nu le interzice nimeni. De ce să voteze pentru ei copiii lor, care nu mai vor să revină vreodată în țară? Părinții, trăind aici, chiar văd ei și simt ȘI SINGURI cine-ar fi mai bine să-i conducă, cine le-ar oferi o viață mai bună. În fine, ați înțeles: muje și block-uri, muje și block-uri, on and on. Azi, după alegerile de ieri, cu rezultatele pe care deja le știm toți, văd din partea unor oameni inteligenți din diaspora, oameni pe care-i apreciez și-i urmăresc de ani de zile cu plăcere, dar care NU AU VOTAT DE DATA ACEASTA, comentarii de genul: „Nu aveam de ce sa o fac („să votez” – nota mea). Am făcut-o anul trecut pentru ficus, adică i-am dat un vot negativ lui Dăncila, ca să-l văd după debitând doar gogomănii, și la adresa celor de afară, și la adresa maghiarilor. Și cam așa de fiecare dată, cu oricare. Nu, mulțumesc. Voi vota strict la localele de aici, fiindcă e exact ceea ce mă privește direct.” Sau: „ Eu nu cunosc pe nimeni de pe plantatia mea care sa fi mers la vot. Nu e politica noastra, nu ne afecteaza, nu ne intereseaza. Am votat in schimb consiliul local in orasul din Franta unde locuiesc. Asta ma afecteaza direct, zi de zi.” Sau: „Nu mai votez niciodată pentru viitorul țării. Prefer s-o fac aici, în Danemarca, PENTRU VIITORUL MEU, de unde oricum nu am de gând să plec. Îmi pare rău că am votat și până acum.”

… Și așa mai departe… Vă asigur că aceste persoane sunt inteligente, responsabile și dacă vă spun eu că știu românește mai bine ca mulți români rămași în țară, deși trăiesc dincolo de ani întregi, că pricep politică și nici nu bat câmpii pe temă, mă puteți crede pe cuvânt. Or, dacă ele au ajuns la concluzia mea de anul trecut, pare-se că n-am fost tocmai bătută-n cap când am scris ce-am cugetat.

În viață, my dear Watson, nu-i prea inteligent, cum ar veni, să te-apuci să zici hop, până nu sari șanțul și nici să sari ca Ioța-n coasă, cu muja și cu gura mare, fără să șezi un pic pe marginea laviței, să cugeți. Că poate nu-i tocmai prostie ce ți se pare ție că ar fi prostie, fără să gândești puțin înainte.