Botoxatul, care a transformat orașul Arad într-o comună mai răsărită situată într Timișoara și Oradea, este supărat foc și pară. Cum, de ziua lui, vorba vine ziua lui, să nu-ți poată ține paranghelia de de an de an, cu care i-a obișnuit pe lingăii de partid și suflătorii în drâmbă, slugoi – că așa i-a numit în cercuri mau restrânse. Dacă până mai an, botoxatul avea câte cinci, șase sute de invitați la President, Marem etc., pe unde și-a ținut orgiile, anul acesta… canci! COVID-ul l-a obligat să reducă drastic numărul de invitați. Gaură maximă: în loc de sute de sticle de băuturi fine, de cadouri scumpe, de plicuri etc., azi pauză. Nu băgăm mâna-n foc că nu a căpătat, că zeciuala trebuie dată regulat, însă nu la aceeași cantitate.
Apropo, știe cineva ce făcea Falcă cu băuturile fine pe care le primea? Noi, comuniștii am aflat câte ceva, cui le vindea. Că doar nu o să ducă, neoprotestantul de conjunctură electorală, beuturile pe la cășile pe care (încă) le are, nu? Însă, vorba utiștilor adevărați: Ghiță, uită-te, ziua ta s-apropie! Cât despre cârligul de remorcare de la dric, încă nu știm să se fi inventat.
Loga C.D.
P.S. Întreabă Dubăț, ce medicamente mai folosești? Nu de alta, dar arați de parcă ai fi viu.
