Atâta fârlifus cu ivermectina asta, că m-ați înnebunit. Că, vezi Doamne, e medicament de uz veterinar, că una, că ailaltă. Vă zic doar că I was there, când, în urmă cu vreo 17-18 ani, ajung la ai mei, la orășel (că sar de doi metri-n sus dacă zic de Pâncota că-i „la țară”) și văd pe-un scaun, pe terasă, un tub cu ceva unguent. Îmi sare în ochi cuvântul „cal”, inscripționat pe el, și întreb aiurea, total ironic: „Hei, popor, ne-am luat cal? Ce faceți cu unguentul ăsta?” Mama: „A, ăla? L-am uns pe fiu-tu, că a picat în genunchi și s-a julit. Până mâine-i trece.” „Auăleu, zic. Cu unguent pentru cai l-ai dat?” „Da, ce te miri așa, zice mama, mi l-a dat vecina, că trece orice bubă cu el în două zile.” Caut copilul prin curte, îl găsesc printre iepuri, mă uit la genunchi, „buba” era bine unsă cu mibazon, că așa se numea „minunea”, îl întreb dacă-l doare, dă din cap că nu, iau tubul, că prospect n-aveam, scria mărunt pe el că unguentul conține vreo trei antibiotice, mă fac verde de nervi când ajung la sintagma „pentru uz veterinar”, îl arunc cât colo și interzic categoric folosirea lui, apoi fug ca năuca la farmacie și cumpăr o tetraciclină unguent, așa cum se cuvine, pentru oameni, iar peste trei zile, văzând eu că „buba” copilului n-a făcut coajă de-aia țeapănă, cum m-așteptam, am fugit spășită la farmacia veterinară și-am luat un tub de mibazon; să treacă, naibii, buba aia odată. Și să-l avem acolo, „de nu trăbuiască!”, vorba bunicii mele. Și buba a trecut! Ce să vezi, până a doua zi, buba avea coajă. Coajă de-aia ca lumea, știți voi ce zic! Și s-a vindecat fără pic de urmă.
Altădată, suspectă de rozacee fiind, un dermatolog mi-a prescris pentru obraji o cremă pe nume soolantra. Mi-a rămas mie pe creier denumirea asta de inundă știrile – ivermectina –, dar ieri, hopa-hop, mă lovește în moalele capului și fug ață să caut tubul de soolantra, să văd ce scrie pe el. Ce să vezi, crema conține, ta-da-daaam, ați ghicit: ivermectină. Și n-am cumpărat soolantra de la farmacia veterinară, vă asigur. Deși, poate și caii fac rozaceea, mai știi?! Ar fi drăguți niște cai îmbujorați!
În concluzie, mai ușor cu „de uz veterinar”, că nici noi nu s’tem cine știe ce specie…
Eugenia CRAINIC (fb)
