Dosarul Elenei Udrea și al Ioanei Băsescu constituie modelul perfect al complicității clasei politice cu mafia evaziunii fiscale și a spălării banilor, ce nu mai poate fi tăgăduit. În sfârșit, un caz în care se spune, cu subiect și predicat, care sunt sursele ce alimentează clasa politică și politicienii: evaziunea fiscală și spălarea de bani. Or, dacă cei ce sponsorizează clasa politică, o fac din bani obținuți din fraude fiscale și spălare de bani proveniți din fraude fiscale, când ajung la putere, politicienii nu sunt „obligați” să-și protejeze „sponsorii”? Și cum credeți c-o fac? Întărind instituțiile statului care își desfășoară activitatea în domeniul combaterii evaziunii fiscale? Aiurea! Când sursa accederii lor la putere, o constituie banii proveniți din fraudă fiscală, cum să întărească instituțiile care combat frauda fiscală?
Exemplu: în anii 2009 – 2013, cea mai mare evaziune fiscală s-a făcut în domeniul comerțului cu cereale. Iar mafia din domeniu a fost unul din pilonii de bază a asigurării fondurilor pentru ascensiune politică a PDL. Ce credeți c-au cerut, în schimb, evazioniștii din domeniul comerțului cu cereale, pentru a deschide „pungulițele”? Nici mai mult nici mai puțin decât desființarea Gărzii Financiare! Și nu erau la prima tentativă. Mai încercaseră și la Băsescu, în 2011, când au obținut eliminarea a 50% din efectivul Gărzii Financiare. A fost un avertisment că mafia evaziunii, care asigură banii pentru clasa politică, nu trebuie deranjată. Iar Garda Financiară n-a înțeles! A urmat, în 2013, desființarea, după ce mafia evaziunii fiscale a schimbat „macazul”, sponsorizand PSD-ul lui Ponta și Dragnea. Pentru eliminarea Gărzii, la comanda mafiei fiscale, Ponta și Dragnea s-au folosit de SRI. Apoi, pentru că activitatea Gărzii Financiare, nu putea fi anulată, iar multe dosare, întocmite în colaborare cu SRI, DNA și alte instituții, își urmau cursul și nu erau puține, s-a trecut la etapa a doua din pretențiile mafiei evaziunii fiscale: desființarea DNA și scoaterea SRI din „peisajul” evaziunii fiscale, nu ca participant la depistarea fenomenului, ci ca furnizor de informații și de protecție a magistraților. Nu s-a reușit cu DNA, pentru că presiunea publică a fost prea mare. Doar i-au anulat multe competențe. Cu ce-a greșit DNA?
Păi, dosarul lui Udrea și a Ioanei Băsescu, reprezintă dovada clară a faptului că, combaterea fraudei fiscale și a spălării banilor, lovește direct în interesele clasei politice și a politicienilor. Or, instituții puternice, care să coopereze, nu sunt de dorit, pentru că lovesc în cei ce întrețin politicienii: mafia evaziunii fiscale. Acesta a fost adevăratul motiv pentru care, folosindu-se de Curtea Constituțională, politicienii au întreprins, în perioada 2014-2020, un atac concertat împotriva DNA și SRI, pentru a li se anula o parte din competențe, în special în domeniul combaterii fraudei fiscale. Scopul? Blocarea dosarelor din justiție, care priveau sponsorii politici și protejarea celor care comit fraude fiscale, pentru a alimenta cu fonduri politicienii. Lăsând DNA și SRI fără competențe în domeniul combaterii fraudei fiscale, desființand Garda Financiara și substituind-o cu o caricatură subordonată politic, respectiv politizand ANAF, Curtea de Conturi și alte instituții, dar mai ales blocând cooperarea între instituții (făcând-o formală, lipsită de celeritate), politicienii și-au atins scopul: sponsorii care comit fraude fiscale și spălare de bani pentru a asigura fonduri de campanie sau pentru partide, sunt protejați. Astăzi, ce s-a întâmplat cu Udrea și Ioana Băsescu, nu se mai poate repeta, pentru că DNA, SRI, Curtea de Conturi și Direcția Generala Antifraudă, sunt umbre și amintiri a ceea ce au fost, cândva, DNA, SRI, Curtea de Conturi și Garda Financiară. Doar dosarele aflate pe rolul justiției – din ce în ce mai rare – mai arată cât de eficientă era autoritatea publică (DNA, SRI, Garda Financiară) pe vremea când se coopera, fără bariere birocratice, adică pe vremea când informația circula în timp real și nu avea nevoie de viză politica, centralizată în stil comunist.
Pavel ROMAN