Mai acum vreo două luni, m-a căutat Cornel Drăucean, o veche cunoștință din copilărie. Micălăcean de-al meu, plecat din țară în 1980, cu familia și stabilit la Chicago, cu o casă și prin Florida, dacă am înțeles bine. Să-mi dăruiască ceva! Ei bine, „darul” s- a dovedit a fi unul neprețuit o cărticică: „Cuvinte, expresii micălăcene și regionalisme vorbite în Arad-Micălaca”, de pe vremea prunciei noastre, unele folosite și astăzi, altele pe cale să se piardă din memoria colectivă, mereu într-o altă devenire.
În truda sa nostalgică după vremurile copilăriei și tinereții, cu siguranță au fost zile și nopți de amintiri, de retrăiri care l-au stârnit la un asemenea demers lăudabil. Cornel Drăucean vorbește în lucrarea sa și despre istoricul Micălăcii care în 1930 a devenit cartier al Aradului, despre micălăceni și obiceiurile lor, despre toponimia zonelor cartierului, a zonelor agricole folosită odinioară în graiul micălăcean, despre poreclele (ciufalele) micălăcenilor, încheind cu un dicționar de cuvinte și expresii vorbite în Micălaca noastră acum 70-80 de ani și mai bine. Acest dicționar mi-a trezit memoria și totodată nostalgia după acele vremuri de demult. Am regăsit cuvinte pe care le știam și pe care ni le reaminteam cu regretatul meu prieten, Virgil Pop, în întâlnirile noastre, la Arad sau la Johannesburg. Șerămpău, viziclu, finje, haizlă, astupuș, alitău, pălăscași, zvonoț, istina …
Meritorii această cercetare, această nobilă trudă ale lui Cornel Drăucean, un „american” cu rădăcinile adânc înfipte în pământul și memoria colectivă a Micălăcii. Chapeau bas, Cornele, micălăcenii îți mulțumesc!
Tristan MIHUȚA