Dr. Adrian Dărăbanțiu, președintele filialei arădene a Asociației Societatea Națională de Medicina Familiei/Medicină Generală, deschide Cutia Pandorei în ceea ce privește războiul tacit dintre medicii de familie și cei din unitățile spitalicești.
Și unii, și ceilalți au nemulțumiri. Unele se știu, altele nu. Vocal cum îl știm, Adrian Dărăbanțiu a decis să dea frâu liber în spațiul public uneia dintre ele, așa cum e și firesc de altfel, o astfel de abordare fiind de preferat vorbitului pe la colțuri.
Dar haideți să vedem ce a povestit Adrian Dărăbanțiu pe Facebook:
„Un nou episod despre functionarea sistemului sanitar romanesc (de azi): O pacienta de-a noastra se impiedica si cade. Pana aici nimic deosebit, se intampla. Se prezinta la UPU (n.r. – Unitatea Primiri Urgențe) unde se constata o fractura cominutiva cu deplasare, care este imobilizata in aparat ghipsat. Corect. Si acuma incepe nebunia care, cu un pic de bunavointa, putea fi evitata: pacienta este trimisa total inutil la medicul de familie atata timp cat medicul ortoped/urgentist putea linistit sa-i elibereze si concediul medical si reteta de antalgic. Si asta in conditiile in care spitalul este ”dotat” cu o gramada de personal auxiliar (secretare si registratoare medicale) angajate tocmai in acest scop: sa degreveze personalul medical de partea birocratica. Medicul de familie are doar o asistenta ocupata 80% din timp cu sarcini exclusiv birocratice nu medicale de genul celor pentru care s-a pregatit facand ani buni o scoala de specialitate. Pe de alta parte, multumita legislatiei, medicul de familie nu poate elibera CM (n.r. – concediu medical) decat pentru maxim 7 zile si asta in 2 etape. Pacienta, pentru vindecare, are nevoie de cel putin 6 saptamani de concediu adica minim 42 de zile. De ce se intampla toate astea?
1. Din comoditatea medicului si a personalului din spital care refuza consecvent partea birocratica a actului medical. Birocratia este sub demnitatea lor.
2. Din cauza legislatiei facuta pe genunchi, legislatie care ignora consecintele altele decat strict cea de a “supraveghea” medicii fara a tine seama de prezumtia de nevinovatie.
3. Desconsiderarea medicului de familie “vazut” de medicii de celelalte specialitatii doar ca o anexa birocratica. Oho, dar atat de necesara!
Cine are de suferit cel mai mult? Raspuns: pacientul. Ce se va intampla cu pacienta noastra? Se va “plimba” mult si bine:
• Va merge la angajator dupa adeverinta
• Va veni la noi dupa C.M. si reteta
• Va reveni pentru prelungirea C.M.
• Va mai veni inca o data pentru bilet de trimitere la ortopedie
• Va merge la ortopedie, cu biletul de trimitere, pentru prelungirea C.M.
Și cand te gandesti ca toate acestea puteau fi evitate cu conditia ca „spitalistii” sa-si respecte colegul medic de familie si in primul rand pacientul si sa nu il puna inutil pe drumuri. Ce noroc pe pacienta ca si-a fracturat mana si nu piciorul! În cârje este mai greu să te plimbi a luda, a lela, aiurea (la alegerea fiecăruia).”
Deocamdată, Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad nu a recționat pe temă. În schimb, postarea lui Adrian Dărăbanțiu a fost preluată și distribuită și de alți medici, între care și Otilia Țigănaș, care este cunoscută ca fiind la fel de vocală ca și președintele filialei arădene a Asociației Societatea Națională de Medicina Familiei/Medicină Generală.
Orlando T.
