Ca să fii antrenor la grupe de copii – de fotbal vorbesc, dar e valabil și la alte sporturi – trebuie să ai multe calități, profesionale, dar și umane. Îți trebuie răbdare, ambiție, dăruire. Îți trebuie neapărat OCHI. Să ghicești în copil calități – minte, motricitate, abilități tehnice, caracter, temperament … Apoi, să urmărești creșterea de FOTBALIȘTI, nu atât formarea unei echipe cu rezultate bune, dar de la care nu vor pleca niciodată buni sau mari fotbaliști. Cu cei buni, ar trebui să lucrezi separat, măcar de două ori pe săptămână. La individualizare, cum se spune. Să le faci copiilor analize medicale temeinice și complexe, ca să știi la ce te aștepți din partea fiecăruia. Nu în ultimul rând, trebuie să fii un bun pedagog. Să nu vorbești ca la carte iar copiii să nu înțeleagă nimic. Trebuie să-i așezi în teren, în funcție de calitățile cerute de postura respectivă. Este obligatoriu să le fii diriginte, chiar tată (că unii nu-l au decât în certificatul de naștere). Îi înveți fotbal, dar și să fie Oameni. nu ratați ai vieții. Pentru asta tu trebuie să fii Om, să fii onest. Cam multe atribute pentru un antrenor de copii și juniori, nu?
Da, se cer multe calități! Tocmai de aceea, nu prea avem profesioniști în fotbalul juvenil. La noi, ajung antrenori la copii inși care n-au loc pe la echipele mari. Nu ești bun la seniori, ia treci tu la copii și juniori, nene! Drept pedeapsă. Pe de altă parte, antrenorii din fotbalul juvenil sunt prost plătiți, așa că nu se sacrifică la grupele de copii cei buni. Și la loturile naționale de copii ajung ratați sau dintre antrenorii care au sfeclit-o cu echipele de seniori. De aceea luăm bătaie peste tot.
Și ați mai observat ceva? Apar fotbaliști buni fără să fi fost la loturile naționale. De ce? Acolo se ajunge pe pile și mită. Un antrenor de copii – acum văd că vrea Licență A UEFA!! – îi spune unui părinte: „Vrei să-ți trimit băiatul la LOT? Dai 2.000 de euro și s-a rezolvat”! Sau, către câte o mamă: „dacă te culci cu mine, băiatul va juca, îi va fi bine”! Păi cu asemenea om-neom-antrenor, care nu trimite un jucător că e bun, ci că a cotizat sau pentru că maică-sa s-a culcat cu el, cu asemenea om-neom-antrenor de lot național care împarte banii părinților cu așa-zișii antrenori din țară, de unde rezultate? De aceea, ȘI DE ACEEA, juniorii României sunt ciuca bătăilor în Europa. Sigur, problema e mai complexă, dar adesea contează enorm moralitate formatorului, numit, adesea pretențios, antrenor.
Tristan MIHUȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here