Am fost la meciul cu Mioveni. Mi-a plăcut doar prin prisma celor trei puncte câștigate. Și am mai văzut un tânăr cu talent indiscutabil: POP.
Dar marea emoție mi-a prilejuit-o apariția lui Flavius DOMIDE. Îl știu pe Gigi de pe când eram la juniorii UTA-ei. Mereu vesel, pus pe glume. Am în minte voleurile sale, șuturile, loviturile de cap, goluri memorabile și scandările suporterilor: „DO-MI-DE, DO-MI-DE!”. Era cu patru ani mai mare decât mine. Când ne întâlneam mă saluta cu ”Servus, pretine”! Cu acel „ti” specific ardelenesc, „moale”. Așa ne saluta pe toți.
Am scris apoi despre el, când eram jurnalist, am făcut interviuri.
Revăzându-l acum, după doar câțiva ani, ajutat să ajungă la centru, pentru lovitura de începere a meciului, mi-au dat brusc lacrimile. Am încercat să le stăpânesc, dar … Aș fi preferat să-l văd iar sprinten, cu mersul lui legănat, de odinioară. Dar realitatea se suprapunea peste amintiri. Anii trec și lasă urme, nepăsători că ai fost vedetă, că erai adulat de public ori că ai fost unul oarecare, unul din mulțime.
Ce aș putea să mai spun, decât: „Servus, pretine”! Să trăiești încă ani frumoși și să te bucuri de ceea ce vei trăi!. Noi te vom prețui mereu!
Tristan MIHUȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here