Poate dacă juca ieri doar galeria, UTA se alegea măcar cu un punct

Teren excelent, timp superb pentru fotbal, atmosfera creată de galerie în ton cu celelalte două. Aceste trei elemente au trebuit să conducă aseară spre un rezultat favorabil UTA-ei. Sau măcar pentru o remiză deoarece ne vizita totuși singura echipă neînvinsă în acest sezon al Super Ligii românești.

Surpriză mare, enorm de mare și enorm de mâhnitoare. Pe terenul udat!!! (udat din abundență cu aspersoarele, deși ploile căzute au îmbibat terenul suficient), deci pe acest teren a jucat aseară doar o echipă, cea oaspete contra uneia alcătuită doar din doi jucători, Galeria și Benga.

Toți cei prezenți sperau ca după acel penalty acordat roș-albilor, pe bune sau nu, de Colțescu și aprobat de Costreie pe VAR, UTA să se dezlănțuie .

Nu s-a-ntâmplat. Jucătorilor lui Poenaru Ie-a rupt din elan și din aripi , această forță a naturii, mijlocașul Alhassn, imposibil de oprit pe tot parcursul meciului. Acesta a făcut ce a vrut el prin zonele lăsate pustii de către Hoxhallari, Chindriș sau Vukcevic și l-a găsit de două ori prea scund in intervenții pe Florin Iacob.

Tot zone pustii au lăsat și mini-mijlocașii arădeni, Cascini, Batha și Șteau, dezorientați, debusolați în intervenții și fizic , mult sub rețeaua de pasatori sibiană.

Hermannstadt a dovedit că situația ei de echipă neînvinsă în acest sezon nu e întâmplătoare. Un colectiv bine închegat, cu un control excelent al balonului, cu jucători cu talie care nu s-au dat în lături de la efort, cu un moral surprinzător de bine pus la punct.

Galeria noastră, o spun mereu când scriu la general despre ea, a fost peste nota meciului. De data acesta ” meciul” ei , avându-l în echipă și pe Benga, nu a reușit să ne bucure de rezultat.

În concluzie, un meci care ne-a adus atâta mâhnire încât frigul de aseară împreună cu rezultatul ne-a purtat pe străzi înspre case ca pe niște oi tăcute, cu capul în pământ și plumb în suflete.

Nici nu mă gândesc la meciul viitor cu Farul!