PITĂ COAPTĂ-N CUPTORI PA VATRĂ

Când io ieram prunc , până pa la vrâsta gi o zășe ani , la mine la Coșioba , mami Catița , baba Mariuță șî baba Marie coșeu pita pa vatră în cuptori .

Coșeu pită în fieșe sâmbată , pântru o saptamână gi zâle , cam șapce pice gi-o kilă șî jiumatace pita . Să mânca în tătă zî cam o pită gi așeia , pântru că ieram șapce suflece în șelegi , cu tăt cu noi prunșii .

Când să șciè că avem oamini la șeva lucru , muierile coșeu în cuptori câce opt-noauă pice gi-o kilă șî jiumatace pita .

Pita să fașe în felu urmatori :

Sâmbata până-n zuă muierile să sculau șî fașeu aluatu’ pântru pită .

Luau cam opt kile gi fanină albă șî tri kile gi fanină neagră .

Când moșu’ Bubi purta Moara gi pa Criș , fașe fanină nula pântru plașintă șî fanină albă pântru pită .

Înt-on valing puneu drojgile cu apă calduță , ca gi pită șî cu on pumn gi fanină .Lasau compozâțâia să hoginească zășe minuce , dupa care o turnau în albie inge laolaltă cu fanina pregacită , cu apă calduță ca gi pită , câtă să șerè șî cu doauă linguri gi sare framântau bine aluatu’ până nu să mai lipè gi brânși . Îl lasau jiumatace gi șeas să hoginească pântru dospit în albie , cupèrit cu o masariță . Dupa jiumatace gi șeas când aluatu’ o crescut , îl mai framântau oleacă șî îl fașeu porțâi gi-o kilă sî jiumatace pa care le puneu pa masă pa o masariță , inge mai șâgeu la hoginit cam zășe minuce . Tătă treaba asta să petreșe în coptorișce , inge iera șî cuptoriu’ .

În timpu’ ăsta unu’ gintra barbațî , tati Pătru , o moșu Bubi argeu cuptoriu’ cu lemne gi panari o gi carpine , taiece gi jiumatace gi metăr gi lunji șî cam gi doi țănti gi groasă . Dupa șe să gata focu’ împrașcièu tăt jaru’ pa vatra cuptoriului , mai mult câta colțuri . Dupa șe cuptoriu iera bine încalzât să traje jaru’ cu drâglu în gura cuptoriului , pa care-l luau înt-o caldare gi plev , puneu apă pasta iel să-l stângă șî-l țâpau la parău sau pa gunoi în taleci .

Pa noi prunșii ne trimaceu în Livadă , pa line câta boctarie inge ierau nuși , dupa frunză gi nuc . Noi nu avem atunși în taleci nuc pântru că-l taiesără că să uscasă , find batrân șî plin gi buturi .

Mami , o careva gintra babe să sufulcau la o brâncă și o bagau în cuptori să chece cât iera gi cald . Dacă pucè țâne brânca în cuptori până numara la zășe , însamnă că iera bun cuptoriu gi copt pita . Dacă nu , îl mai lasau o țâră să sa rașească .

Puneu frunzâle gi nuc pa vatra cuptoriului pasta care puneu aluatu’gi pită pa care îl bagau în cuptori cu o lopată gi lemn cu coada lungă . Puneu on capac gi plev în gură la cuptori șî lasau pita să să coacă bine . Gin când în când să mai uitau la iè să nu sa ardă .

Când pita iera coaptă să scocè gin cuptori , tăt cu lopata șeia , să punè pa masă , să cupirè cu o masariță șî să lasa să să rașească .

Tăgiuna sâmbata să coșeu în cuptori șî plașince stoarză cu nucă , cu mac , o cu brânză , da eșcea să puneu în tapsâi șî să bagau în cuptori .

Ne mai fașeu muierile noașce , mie șî la fracile Iuăn nișce colași în formă gi golâmb , care să cemau „pasâroi”.

În timpu’ ăsta pa șpor ferbeu umplaturile , iară în ler să frije on pui , o rață , o gâscă grasă toamna , umpluce cu rișcaș , maruntaile gin iele , oauă ferce șî bine ciparace .

Să sâmțău pân ocol sâmbata nișce iuzuri gi mâncări șî pită coaptă , gi îțî iera mai mare dragu’ să le amneroșî , dupa care îțî vine o poftă gi mâncare șî o locomie , că giabgè așceptai să ce puni la masă .

Doamne ,bune mai ierau tăci șelea !

Pa vremea șeia , nu să prè gasău drojge la coperativă . Așă că muierile fașeu comlău (comnău) pântru framântat pita , în loc gi drojge .

Comlău’ să fașe gin aluat gi pită înmoiet în apă șî framântat cu fanină gi cucuruz . Dupa șe iera framântat să fașe cocuță lace cam gi-o palmă , care să dageu pân fanină gi cucuruz șî să puneu pa o foaie la uscat pa cuptori .

Gi pân anu’ o mie noauă suce șazăși șî șasă , tati să satură gi colectiv , o mărs la Șăbiș la sarviși șî adușe pită gi așeia semi gi-aclo .

Tolvai Doamne , bună mai iera șî așeia !

Bine o fost , odată !

În vreme șe framântau aluatu gi pită , când bagau pita-n cuptori șî când o scoceu gin cuptori coaptă , mami șî babile mele mulțameu lu’ DUMNEZO ALDUITU’ șî îșî fașeu sămnu’ SFINCEI CRUȘI .

La masă când șâgem , moșu’ Bubi fașe pa pită sămnu’ CRUȘII șî rostè rugașiunea TATĂL NOSTRU ! Moșu avè obișeiu să rupă în brânși pita , nu s-o taie cu cuțâtu’ !

DUMNEZO SĂ VA ALDUIASCĂ ȘÎ SĂ VA DEIE MULTĂ SÂNATACE !

Pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi , gi la Coșioba